Codrina Codruta Tudoriu nu a aparut de nicaieri in peisajul literar

Virgil ANDRONESCU

Poeta adolescenta, Codrina Codruta Tudoriu nu a aparut de nicaieri in peisajul literar brailean, ci din zbaterile sale interioare ce au manat-o spre a scrie. Volumul de poezii Sgraffito este unul aparte, versurile - textualiste, epateaza uneori iar alteori sunt bizare, sunt ,,ferestre prin care respire, rade si tipa”.

Adolescenta, acum la debutul editorial, rezolva tinereste si plina de inocenta ,,problemele” majore ale poeziei- asa se pare ca ar crede, mergand pe un drum deja batatorit dar, din pacate, ajuns aproape de capat. Textualismul poeziei Codrinei Codruta Tudoriu reprezinta pentru aceasta un mod- nu chiar original, desi asa pare la prima vedere; poemele sale sunt scene din viata adolescentina traita dezinvolt ori din plasmuiri  ale imaginatiei ce o caracterizeaza- a studiat arta teatrala la Liceul de Arta Hariclea Darclee - ,,sa ma gandesc la Dinuintre doua statii de autobus. pisica/ albastra din spatele magazinului…” sau ,,sunt goala si pieptul meu e albastru”.



Codrina Codruta Tudoriu traieste la maximum bucuriile adolescentei, dar in acelasi timp, o preocupa problematica fericirii si ,,tipa” cu putere: ,,eu am fost fericita!” atunci cand ,,pe suflet i se aseaza un fluture”, fluturele dragostei, fluturele creatiei, al tineretii parca fara de sfarsit.

Autoarea prezentului volum Sgraffito ne spune- alintandu-se, ca ,,oamenii trebuie sa invete / san u mai aiba asteptari de la mine / inger de copil. // sunt o cauza pierduta / vremuri grele.” M-am bucurat citindu-i volumul de debut si ii spun doar atat: asteptarile noastre au fost rasplatite cu poemele tale, cu zambetul tau inocent, prietenesc, mariti toate aceste asteptari cat sip e cele viitoare.

Ai dovedit-o prin volumul daruit cititorilor, prin curajul si puterea ta de a veni in lumea literara braileana, chiar daca vremurile sunt grele si nicidecum nu pentru poezie!