Cunoaştem viaţa dintr-o colonie rusească aflată în apropierea unui oraş port pe malul unui fluviu din îndepărtata Siberie. Nu putem localiza exact geografic unde se află acest lagăr dar tocmai această lipsă de exactitate ne duce cu gândul la unul obişnuit cum au fost atâtea. Avem aici o colonie de muncă unde de pe cuprinsul marelui stat sovietic sunt aruncate destine. Pentru cei condamnaţi viaţa e grea, cu problemele de munca zilnică, de defrişarea unei păduri sau de asigurarea celor necesare traiului.
Povestea conturează caractere aspre. Sunt urmăriti şeful lagărului Aliluievici cu soţia, femeile din comunitate şi poate cel mai interesant un tânăr care s-a născut prizonier Ion Alnimănui ba chiar şi bişniţarul locului, profitorul perpetuu, Trifonov. Caracterele sunt bine conturate, complexe, cu puterile şi slăbiciunile lor.
Viaţa reuşeşte să intre în normal oriunde chiar şi într-un lagăr. Timpul se scurge şi zilele se împuţinează iar cei care mai reuşesc să supravieţuiască nu mai au nici o speranţă.
În acest univers sumbru eliberarea vine ca un final de lume. Singurul care nu vede această oportunitate este tocmai Ion Alnimănui care nu cunoscuse decât acest mediu. Împreună cu soţia sa Alia, întemeiază o familie şi va pune în faţa vechiului lagăr bazele unui nou sat, liber, care să folosească toate oportunităţile locului - lemnul, peştii, pământul.
Tobele mute nu este un roman liniar. Este construit pe paliere de realităţi iar uneori chiar fantasticul se amestecă. Zgomotul tobelor revine ca un liant în cadrul romanului pentru a fi parcă legătura dintre un imaginar plin de simboluri şi un real dur. Peste toate, mereu când e mai greu, vine ideea Maicii Rusii.
Un roman generos scris în stilul marilor clasici ruşi.
Emilian Marcu, Tobele mute, Editura Pim, Iaşi,2014
0 Comentarii