însetaţii de Daniela VOICULESCU

m-a invadat mirosul de stejar,
chiar pe malul mării! mă strigă!
ţine-mă în braţe, dragostea mea,
şi lasă-mă să plâng... a venit
toamna... arămiu, auriu, destin
cu poftă de eşarfă... erau frunze
de ferigă... „must copt”, înot...
cu libelule şi rândunele turcoaz!
o depărtare apropiată şi o mie
de ani înainte! „eşti sărată...”
o lume deasupra lumii şi ochiul
stâng... consistent „eşti a mea”.