I. Situația internațională și poziția României (1914-1916)

Prof. Adriana GRIGORESCU

La începutul secolului al XX-lea marile puteri europene erau grupate în două alianțe politico-militare rivale: Tripla Alianță sau Puterile Centrale (Germania, Austro-Ungaria și Italia) și Tripla Înțelegere sau Antanta (Anglia, Franța și Rusia).

Interesele politica și economice divergente ale acestora, numeroasele crize regionale (marocană, bosniacă, balcanică) prefigurau un conflict de mari proporții.

Acesta s-a declanșat pe 15/28 iulie 1914. Pretextul l-a constituit asasinarea moștenitorului Austro-Ungariei, Franz Ferdinand la Sarajevo pe 15/28 iunie de către un tânăr sârb. Încurajată de Germania, Austro-Ungaria a declarat război Serbiei. Așa a intrat în acțiune sistemul de alianțe care a transformat războiul într-unul european și mondial.

Principalele operațiuni militare în lunile iulie-august au loc în Balcani, în Serbia din partea Austro-Ungariei.

În vestul Europei, trupele germane ocupă Belgia. Între 5-12 septembrie - are loc Bătălia de pe Marna – cu victoria armatelor anglo-franceze împotriva Germaniei.

Pe frontul de est, între 26-30 august are loc Bătălia de la Tannenberg, unde armata germană înfrânge armata rusă.

Dar în Bătălia de la Lemberg (Lvov), armata austro-ungară este înfrântă de ruși. În septembrie, în bătălia de la Lacurile Mazuriene armata rusă, înfrântă, se retrage.Abia în luna decembrie 1914 are loc stabilizarea frontului și începe războiul  de poziții. Anul 1915 aduce o schimbare importantă, în sensul că Italia aderă la Tripla Înțelegere pe 23 mai declară război Austro-Ungariei și pe 20 august, Turciei. Bulgaria intră în război de partea Triplei Alianțe și declară război Serbiei.

În vestul Europei, pe 22 aprilie, are loc primul atac german cu gaze asfixiante la Ypres (Flandra). Pe frontul de est, au loc lupte intense între Germania și Rusia, cu rezultate schimbătoare. Și în Balcani au loc lupte: ofensiva austro-germană în Serbia, armata bulgară ocupă orașul Niș.

Declanșarea Primului Război Mondial a pus România într-o situație critică pentru că era legată de Tripla Alianță printr-un tratat semnat în 1883 cu Austro-Ungaria, la care aderaseră Germania și Italia, tratat care a avut drept scop garantarea securității față de politica agresivă a Rusiei. Dar Austro-Ungaria și Rusia stăpâneau întinse teritorii românești și se opuneau eliberării acestora și unirii lor cu România.
Regele Carol I a convocat Consiliul de Coroană la Sinaia pe 21 iulie/3 august 1914 la care au participat membrii guvernului Brătianu, fruntași politici ai țării și prințul moștenitor Ferdinand.

În acest consiliu, regele a cerut ca România să intre în război de partea Triplei Alianțe, fiind susținut de Petre P. Carp. Ceilalți oameni politici, printre care Alexandru Marghiloman, Take Ionescu, Ion I.C. Brătianu s-au pronunțat pentru neutralitate, pe motiv că Austro-Ungaria a atacat Serbia și în acest caz România nu are nici o obligație. Regele Carol I a acceptat formula neutralității supunându-se majorității.

Dar, opinia publică românească și oamenilor politici erau favorabili unei apropieri de Tripla Înțelegere. România a semnat în sept. 1914 un acord cu Rusia, prin care aceasta recunoștea drepturile României asupra teritoriilor românești deținute de Austro-Ungaria în schimbul unei neutralități binevoitoare.

Tot în septembrie 1914 s-a semnat cu acord cu Italia, prin care cele două țări se obligau să nu iasă din neutralitate fără a se anunța reciproc cu opt zile înainte.

Pe 27 sept./10 oct. 1914 Carol I a murit și i-a urmat la tron, nepotul Ferdinand (1914-1927), care, împreună cu Regina Maria a sprijinit acțiunile guvernului Brătianu de apropiere de Tripla Înțelegere. În această perioadă a neutralității au avut loc măsuri de pregătire a teritoriului și armatei, intensă activitate diplomatică.

România v-a semna pe 4/17 aug. 1916 la București, Convenția politică și militară cu Tripla Înțelegere, prin care i se garantau granițele, se recunoștea dreptul ei asupra Transilvaniei, Banatului și Bucovinei, egalitatea cu ceilalți membri ai alianței, iar România se obliga să intre în război la 15/28 aug. 1916 împotriva Austro-Ungariei.

Scopul general al războiului purtat de România era realizarea idealului național – întregirea neamului. Intrarea în război a fost apreciată în Anglia, de primul ministru Lloyd George: este evenimentul cel mai mare al anului 1916 și cheia succesului în război. Presa din Franța lăuda admirabila armată română strălucind prin gloria ei de la Plevna.

România a participat la primul război mondial timp de 3 ani și trei luni, ducând lupte grele, obținând victorii scump plătite (800.000 de morți, răniți și dispăruți, iar pagubele totale se ridică la suma de 72 miliarde lei aur, din care 17 miliarde reprezintă jaful făcut în timpul ocupației germane. La 27 martie 1918 s-a alăturat României Basarabia, la 28 nov. 1918 Bucovina și pe 1 dec. 1918 Transilvania, realizându-se Marea Unire.