III. PRIMĂRIA ȘI PREFECTURA BRĂILEI

Prof. Adriana GRIGORESCU


Pentru început este necesar a se face un scurt istoric al evoluției instituției Primăriei brăilene.
Din a doua jumătate a secolului XIV orașul a fost condus de un județ (primar), consiliat de pârgari.
În 1831, Regulamentul Organic a stabilit Sfatul orășenesc, instituție de administrație și conducere locală, având în frunte un Magistrat până în 1854.

Între 1855-1963 se numește Municipalitate și între 1864-1890 – Primăria urbei, iar din 1851-1924 – Primăria orașului.

Primul primar al Brăilei a fost Kir Constantin Vechilhargi, un mare negustor local.
Obligațiile Primăriei erau:
- organizarea veniturilor orașului
- asigurarea aprovizionării locuitorilor
- stimularea comerțului
- înfrumusețarea localității
- efectuarea construcțiilor edilitare
- aplicarea măsurilor sanitare
- iluminatul public
- întreținerea școlilor de stat
- buna funcționare a comenzii de foc
Veniturile Primăriei proveneau din:
- zeciuiala și capitația (impozit mic)
- taxele portului (cheiaj și ancoraj)
- accize
- marcarea măsurilor de capacitate, greutate și lungime
- foloasele din comerț
- taxele pentru cântărit
- arendarea islazului
- cotitul vaselor
- vânzarea cărților de joc
- închirieri de prăvălii și magazii
- taxe pe construcțiile clădite, tăierea vitelor, autorizații de construcții, proprietarii de birje, vinderea vitelor la obor.

Cel mai longeviv primar al Brăilei a fost Radu S. Campiniu, timp de 10 ani, cu unele întreruperi începând din 1871 până în 1889.

Pentru perioada 1914-1916, primari au fost: Constantin Alessiu (1914), Ștefan Săftoriu (1913 și 1914), Nistor Filotti (15 aug.-20 oct.1916), Sgardelli Nicu  (20 oct.-2 dec. 1916) și Nicolae Orăşanu (2 dec.1916-28 mai 1918).

Prefectura
Între 1931-1943 a avut vechea denumire de Ocârmuire, în perioada 1843-1954 Cârmuire, între 1948 și 1855-1860 s-a numit Administrație, iar județul de numea district.

Între 1861-1863 a fost Prefectura Districtului și între 1864-1948 Prefectura Județului. Prin legea administrativă din 1925, Prefectul era numit prin Decret Regal, fiind șeful administrației Județului și șef al Poliției.

Între 5 ian.-aprilie 1914, prefect a fost Sassu V. Matei iar din aprilie1914 până în mai 1918 a fost Nicolae N. Ionescu care s-a născut la Bârlad în 1838. A făcut Facultatea de Drept din București. A fost avocat și fruntaș național-liberal, redactor la oficiosului Dunărea și director al ziarului liberal Apărarea.
Intră în politică în 1884. Este ales în Cameră în 1895 și 1901. A fost primar a Brăilei (1895-1899), când a refăcut Grădina Sfinții Arhangheli din centrul orașului ca un parc englezesc și a înființat un serviciu de muzici cu două orchestre, una simfonică și alta de famfară care susțineau săptămânal concerte.
Ca prefect în anii neutralității (1914-1916) și apoi, în timpul ocupației germane a menținut cu tact diplomatic un echilibru necesar, a asigurat aprovizionarea, ordinea și liniștea publică.
Atât Primăria cât și Prefectura au colaborat pentru binele cetățenilor orașului și județului.