Vasile LARCO
Mi-ai promis un bob de rouă
Peste buzele-mi uscate
Şi o sărutare, două
Pe pleoapele lăsate.
Mi-ai promis un con de umbră
Când o arde Sfântul Soare,
Peste-a existenţei sumbră
Mi-ai promis o alinare.
Mi-ai promis o mângâiere
Soarele când o apune
Şi o clipă de tăcere
Când mi-oi face rugăciune.
Mi-ai promis o floare albă
Şi un nufăr de pe ape
Să le port ca pe o salbă…
Permanent să-mi fii aproape.
0 Comentarii