O toamnă ruginie

Claudia BOTA 

A nins cu frunze colorate
Și peste noi și peste voi
Și peste mulți ca noi,
O toamnă ruginie se abate!
Când inima-ți veghează pe o carte,
Ca lacrima să nu ne mai despartă,
Din viața cea hrănită cu slava cea deșartă.
Materia se încarcă din astă noapte,
În giuvaiere fermecate.
La geam privesc și gândurile mi se  topesc,
Mi-e dor de dulcea mea copilărie,
Când inima trăia în armonie.
Iar când cocorii au zburat
În astă noapte pe-nserat,
La poarta vieții tu te-ai furișat,
Să duci a mele doruri neîncetat.