Jenică CHIRIAC
Cunosc de multă vreme pe Angela
Burtea. Am fost colegi de cancelarie. I-am urmărit scrisul și scrierile. Ne-a
adus alături, de două ori, dragostea. Odată, de profesia, deloc ușoară de
desțelinitori de suflete infantile, a doua, cea de literatură, aș zice de
sclavi, fără putință de scăpare, ai cuvântului scris („scripta manent!”). M-a
învrednicit cu încredere, oferindu-mi spre lectură și recenzie unul dintre
reușitele sale romane de dragoste, „Zamfira”. Atunci, încântat de epica
romanului, de sufletul poetic al autoarei, am ticluit cronica de post-față
„Poeta nu se dezminte”. În adevăr, romantismul creatoarei își află rădăcini
temeinice și-n poezia vieții, gândirii și simțurilor sale. Este, mai lesne, o
poetă care scrie proză! Impresionantă și impresionabilă de frumoasele culori
ale vieții, și-a dedicat pana literaturii pentru copii, poeziei și romanelor de
dragoste. Nu ne vom opri asupra operei sale de dragoste. Nu ne vom opri asupra
operei sale de ansamblu, deși tentația este mare. N-o facem, deoarece ne-am dat
cu părerea în alte rânduri și, vrând-nevrând, ne-am repeta (dacă cumva n-am
făcut-o?!).
Angela ne surprinde de fiecare dată.
Iubește, cel mai mult, poezia, lucru de necontestat. Acum, cu acest „ochi al
sufletului” ne plasează în zona prozei scurte. Are un bun exercițiu de pe urma
publicisticii, întrucât autoarea a colaborat și continuă să colaboreze la tot
felul de ziare și reviste. Ne face plăcere să amintim că este redactor la revista on-line „Zeit”, că a inițiat și
coordonat publicații școlare precum „Fantezii de mătase” (Șc. Sf.Andrei) și
„Prețul cuvintelor” (Liceul pedagogic, Brăila).
Am
semnalat și cu alt prilej faptul că autoarea, scriind proză, reportaje,
tablete, eseuri, nu odată îi alunecă expresia de-a dreptul spre rimă și
cadență. Vom exemplifica din creațiile acestui ultim volum, dar, până atunci,
tot pe linia poetizării prozei, vom spune că – deși termenul nu este consacrat
de teoria literară – unele povestiri pot fi definite pasteluri în proză. În
adevăr, ce este pastelul, ca specie literară scrisă (cultă), decât o operă
descriptivă care se apleacă asupra stărilor afective în relații cu tablouri din
natură? Sensibilitatea autoarei merge mai departe: se lasă sedusă de natură în
toate ipostazele ei temporale, caută și găsește frumuseți indicibile, le trece
prin propria percepție, le încarcă de sentiment. Mai face un lucru: introduce
în peisaj omul cu relele sale. Prozaicul nu strică armonia poeziei, vine doar
ca, prin umbrele proiectate să scoată în evidență plusul de culoare și
frumusețe.
Din această categorie de pasteluri
în proză putem cita titluri ca: „Dacă e septembrie, e toamnă”, „Chemarea
ploii”, „Mă cheamă codrul”, „Ninge în aprilie”, „Noiembrie”, „Floare albă de
cireș”, „Primăvara lui April”, „Toamna”.
Cât privește poetizarea prozei, am
ales doar câteva fragmente cu o anume semnificație: „Nu-ți pierde încântarea și
nici visarea-n doi, căci lacrimile tale de mac și de trifoi vor licări sub
vrajă și vor cânta în noi!” (Gândul de lumină al nopții din noi); „Nu-ți face griji din griji multiple și nici
din viață un păcat, dă sufletului cald binețe și minții tale rod bogat! Eu sunt
aici, sunt nemurire și ziua-i far încătușat, iar tu, prieten al speranței și-al
dorului nestrămutat!” (Lumina
întunericului); „Nimic nu e ca toamna mai blând și mai nervos, nimic nu mă
atrage din ce-i puhav, lăptos! Mi-așază la picioare covor pictat de vânt, de
soare alintat și-ascuns printre cântări, stropit cu mustul dulce și plin de
voioșie, cu lacrimi înțelepte în rame dantelate, cu gând pierdut în șoapte, cu
haină de alint” (Toamna).
O
temă predilectă a Angelei este nostalgia față de vârsta copilăriei, pe când
parfumul inconfundabil al casei și grădinii părintești îi legănau visele și-i
încântau zilele fericite fără griji și necazuri. În chiar eseul „Nostalgie”, autoarea,
reîntoarsă acasă, și ce frumos, duios, metaforic sună adverbul acasă! Cât de
bogat în conținut de suflet! Nu, nu la întâmplare, a spus Grigore Vieru „Casa
părintească nu se vinde!”. Nu se pot înstrăina trăiri adolescentine, amintiri,
viața însăși, a „copilului universal” (după George Călinescu). Cu câtă
nerăbdare „dă năvală” Angela în „livada dulce din spatele casei”, cum „sare
pârleazul” să ajungă la vie! Cu câtă sensibilitate poetică, cu ce imagini de
„îndrăgostiți” descrie „reîntâlnirea de taină” cu bunicul, trecut demult la
cele veșnice! „Te iubesc. De ce-am ajuns să te iubesc? Nu mi-ai răspuns”.
În alte eseuri, autoarea se apleacă
asupra fenomenului social, cunoaște și descrie stări de fapt. O îngrozește
urâtul din lume, nedreptatea, lipsa empatiei, desconsiderarea calității de om,
vulgarizarea, dragul de arginți. În „ Falnicul de ieri, ciotul de azi” cu
limbaj specific fabulei, dă viață unui „ciot”, dialoghează cu acesta pe teme
majore ale existenței umane. Este un
„ciot” politic! Copac viguros altădată, la umbra căruia se tăvăleau în
desfrânări frivole, „slugoii” obedienți. Rămas doar un ciot netrebnic,
„slugoii” au emigrat în „păduri străine”.
„Revolta” este o mărturisire de
credință. Este o revoltă nonviolentă. Enumeră, de la naștere până la maturitate
situațiile de viață ce i-ar fi oferit prilej de revoltă, dar nu, autoarea nu se
plânge plânge, nu acuză destinul. Pune pe un taler al balanței vieții
oportunități care i-ar fi conferit statut de „burgheză” și pe celălalt
evoluțiile naturale, firești, modeste. Cu ce s-a ales până în prezent? Cu ceva mult mai de preț. „Dintre
toate bucuriile mele, cea mai dragă îmi este iubirea”. Este convinsă, într-un
final, că „misiunea mea se împlinește”. Drept urmare, încheie această
pseudorevoltă cu „Mulțumesc, Doamne și iartă-mi greșelile!”
În loc de concluzie, spunem doar că scrierile
autoarei-poete Angela Burtea se cer
citite, asimilate, interpretate cu rezonanță pe coarda sufletului. Unele
adevăruri de viață sunt ascunse printre rânduri, ele trebuind căutate. Sunt și
judecăți de valoare cu rol axiomatic. Unele formulări tind spre calitatea aforistică.
Una peste alta, „Ochiul sufletului” conține
fragmente de viață recompuse caleidoscopic, unele în culori calde, roze, altele
în negru ca viața însăși.
){kind=link}
0 Comentarii