Corina DAȘOVEANU
sunt femeie și îmi plac femeile...
ah, ce poveste de om e o femeie
atunci când miroase a pădure
sau când i se încurcă sălbăticia în păr.
îmi plac femeile cu ruj roșu-curvet,
femeile cu fuste scurte ca dimineața,
femeile care-și zâmbesc pe stradă complice
doar pentru că-și înțeleg reciproc frumusețea.
ce joi e o femeie care așteaptă,
ce parfum îi cade eșarfă pe urme,
ah, și ce lungă e dunga neagră a ciorapului
între iadul și raiul unui picior.
îmi plac femeile flămânde în creier,
femeia care iese din zid,
femeia-nor
de-un pur și simplu neînțeles.
da, îmi plac femeile care miros a iarbă
și a nopți fără lună...
0 Comentarii