Dau drumul timpului

Teodora POPESCU

Este toamnă,
şi frunzele vor muri,
când vântul va pune
suflarea lui rece
peste melancolie şi cuvinte.
Ţi-am înconjurat sufletul
cu multă dragoste,
sub valuri de trăiri lăuntrice
Navigam plini de dorinţe
dar...am lăsat secretele iubirii
pe o petală de trandafir
Am respirat vise pierdute
în naşterea de a doua zi.

Este toamnă,
şi frunzele vor muri,
dar tu nu mă vei mai găsi
în timpul meu trezit în zori.
Căci în durerea depusă
într-o dragoste interzisă,
şi creierul s-a epuizat.
Am obosit de-atâta dor
oftez şi tac
dragostea mea
a rămas în urma visului
Dau drumul timpului...
şi îţi spun ,,ADIO!''
cerşătorule de vise
eşti un artist ratat
în arta  fericirii !
Numele tău ...
l-am inscripţionat
pe marmura timpului.