Marin IFRIM
Irinei (XXV)
Am o inimă-n cuvinte care bate tastatura și iubește frumusețea
Mai ales când în cuvinte are aghiazmă aurită și când totul se
Cam duce la iubită înspre piept tot la inimă-n cuvinte fără
Lumea care minte fără litere în lipsă fără nici una ispită doar
Cu pulsul inimii din călcâie până-n tâmple și din creștet înspre
Stele în cerul dorinței mele ca să văd și ca să pipăi raiul
Nostru din cuvine vorbe cu care visez vise-n care minunez
Luminez adică zis fața dintre noapte-n zi intrând pe
Ușa din față tot iubind un dar primit să iubești să fii iubit
Tu umil ea umilă tot dormind în clorofilă luând lumea din-mprejur
Gata-gata ca să jur pe ce am mai sfânt în Tine
Că vin Doamne toți spre Tine unii mai betegi la mers
Alții mai iute în vers omenire ce-ai gândit inclusiv la socotit
Mie mi-ai dat o femeie soră geamănă cu crucea de o pup să
Mor de foame și să mă scald în icoane Tu știi bine cum le faci
Pe toate să aibe rost și tot Tu îmi dai în plus secunde de
Din apus lasă-mă să mai iubesc în ritmul tău infinitat
De robul-argat marin cel cu limba de pelin peste frunte de irin
0 Comentarii