Medalion literar Dumitru Ion Dincă …impar

Marin IFRIM 

Uneori am convingerea că sunt un scriitor subiectiv, pătimaș, greu de asimilat de comunitate. Chestiunea asta mi-o reproșează și consoarta mea Irina Mirică. Deși înțeleg despre ce e vorba, nu pot lăsa capul în jos la mofturile sabiei. Încă mai cred în prietenie, în dragoste, în aratul cuvintelor, în gânduri bune și luminoase de la un om la celălalt. Astăzi, Dumitru Ion Dincă împlinește (doar) 69 de ani, dintre care, 58 de ani, concret, s-a aflat în slujba regală a alfabetului român, a literelor care, cândva, erau culese cu plumb, cu penseta, nu cu tastatura  calculatoarelor de acum. Viață de miner! Pentru mine, dar și pentru alții, Dumitru Ion Dincă (eu îi zic nenea Mitică, el mă gratulează cu celebra formulă ”nea Marin”) a fost tot timpul un exemplu de om harnic, de scriitor cu program, de familist total și posesor al unui patriotism greu de confiscat de clasa politică. Am avut momente de cumpăt, acum vreo 25 de ani mi-a oferit un loc de publicist la un post local de televiziune. Chiar ieri am vorbit despre acest eveniment. Atunci l-am refuzat din simplul și creștinescul motiv că nu aveam încredere în mine însumi. În situația dată, a făcut echipă cu Nistor Tănăsescu și a fost mai bine. Publicistic, Nistor era și încă este cu ani și ani (era să zic lumină) înaintea mea. Nu m-am îmbătat niciodată cu apă rece, mai mereu fiind atent la lungimea nasului meu, deși, din când în când, poetul Nicolae Pogonaru mă încurajează spunându-mi că, și el și eu, avem ”nasurile” mari, de unde rezultă, prin folclor, că am avea și alte cele obeliscuri și oberiscuri în dotare. Să fie la noi. În lumea literară e greu de respirat fără o mască de gaze, există atâtea funduri literare cu fruntea dospită în gaze încât musai trebuie să devii bio-literat, ca să zic așa. Am renunțat la prezența în jurul meu a tot felul de impostori, mi-am păstrat doar rezerva genetică a solidarițării spirituale. Dumitru Ion Dincă, Stelian Grigore, Cornel Diaconu, Ion Roșioru, Șerban Codrin, Liviu Ioan Stoiciu, Passionaria Stoicescu, Nicolae și Teo Cabel, Magda Ursache și alți câțiva intelectuali de elită care fac parte din neuronii mei. Acum două săptămâni m-a sunat Sorin Burlacu, directorul Bibliotecii Județene ”V. Voiculescu”, cerându-mi niște păreri vizavi de o eventuală aniversare a maestrului Dincă. I-am promis că mă voi implica sută la sută, că pot vorbi despre Dincă cel puțin 180 de ore. Propunerea aniversării a venit din partea ziaristului Rompres Dorin Ivan. Apoi am realizat că ”nenea Dincă” – așa îi spune Sorin -, va împlini 70 de ani peste un an! Motiv pentru care pot spune că mă încântă orice vârstă ar avea, numai să mă bucur de prezența sa la momentul oportun. În continuare, redau un text prescurtat din Wikipedia, referitor la D. I. Dincă. Altă sursă mai sobră nu am găsit. În anul 2019, de-om mai fi pe această planetă, îl vom sărbători pe  D. I. Dincă drept cifră și literă rotundă. Nene Mitică, la mulți ani în fiecare secundă. Cu îmbrățișări și recunoștință, Marin Ifrim



Dumitru Ion Dincă (n. 17 iulie 1949, sat Clondiru, com. Ulmeni, jud. Buzău) este un poet, scriitor și publicist român, membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Prenumele la naștere, Dumitru; ca scriitor semnează și cu prenumele tatălui, Ion. După absolvirea claselor gimnaziale 1-7, urmează cursurile Liceului Teoretic Nr. 1 Buzău pe care îl absolvă în 1967.

În 1968 este profesor de limba și literatura română și de limba franceză la Școala generală din Lapoș, jud. Prahova, concomitent urmând cursurile ff. ale Facultății de filologie din București.

Renunță în anul al II-lea și dă concurs de admitere la nou înființata Facultate de ziaristică pe care o absolvă în 1974.

În anul 1977 obține o bursă și urmează cursuri de limbă și civilizație franceză la Antibes, Franța (singurul român și singurul cursant din fostele țări socialiste).

Între anii 1988-1989, absolvă cursuri postuniversitare la Academia de Studii Economice București, lucrând în presă din august 1969 la ziarul „Viața Buzăului”, corector, apoi redactor la secția probleme cetățenești.

Între ianuarie 1975 și 31 decembrie 1977 este secretar cu probleme de cultură la Comitetul Județean de Tineret Buzău. Din anul 1978 revine în presă corespondent special al ziarului „Scânteia tineretului”, ca din decembrie 1989 să fie publicist comentator la cotidianul „Tineretul liber”, iar din septembrie 1993 corespondent special al Agenției naționale de știri AGERPRES.

Dumitru Ion Dincă scrie încă din anii 1960, debutând în cenaclul Al. Sahia din Buzău în 1965, în presa scrisă tot în 1965 la Poșta Literară în revista clujeană Tribuna. Adevăratul debut se produce în 1968 in pagina literară a ziarului Viața Buzăului, fiind girat de scriitorul Mircea Ichim.

Publică versuri și reportaje în majoritatea revistelor literare, cu precădere în Contemporanul, Amfiteatru și Luceafărul, fiind prezentat și susținut de Ana Blandiana și Fănuș Neagu.

Ca o apreciere a valorii cărților publicate și a activității publicistice i se acordă de către Consiliul Local Buzău în anul 2005 titlul de Cetățean de onoare al municipiului, ca același organism să îl declare, datorită activității remarcabile, Omul anului 2010.

Volume publicate în limba română

„Marea de voievod a bărbatului”, poezii, 1976, Editura Litera, București.
„Piramidele Bărăganului” reportaje, 1983, Ed. Eminescu, București, premiul acordat de UTC pentru publicistică, alături de Areta Șandru, Gabriel Chifu, Corneliu Ostahie, George Cușnarencu, Ion Tudor Iovian, Aurelian Titu Dumitrescu, Viorel Dinescu, Val Condurache.
„Locul de lângă inimă”, reportaje, 1984, Ed. Eminescu, București.
„Nevăzuta față a Tezaurului de la Pietroasa”, publicistică-eseuri, 1985, Ed. Eminescu, București.
„Hiperpastoralia”, versuri, 1986, Ed. Eminescu, București, premiul „Scânteia tineretulu”, alături de Alexandru Piru, Șerban Cioculescu, Liliana Ursu, Gabriela Negreanu etc.
„Mai mult decât dragostea”, roman, 1988, Ed. Eminescu, București.
„Arhipelag”, versuri, 1989, Ed. Eminescu, București.
,,Orhidea din Balcani”, roman document, editura Magica June, Stockholm, Suedia.
„Odobescu, fatalitatea operei”, investigații documentare 1995, Biblioteca județeană V.Voiculescu, Buzău.
„Dosar Moromeții II”, investigații documentare, 1996, Biblioteca județeană V.Voiculescu Buzău.
„Tratat de grațiere provizorie”, versuri, 1998, Ed. Eminescu, București.
„Biblice” , versuri, ediție bibliofilă, de autor, 1999.
„Rugile”, poeme, Editura Fundației Academice V.Voiculescu, 2001 Buzău.
„Secunda și riscul”, publicistică, Tipogrup press Evenimentul Românesc, 2004.
„Scriitori buzoieni de azi”, jurnal de lector, Ed. Rafet, Râmnicu Sărat, 2005.
„Arborele manuscris, poeme, 2005, Ed. Rafet, Râmnicu Sărat.
„Scriitori buzoieni de azi”, jurnal de lector, ediția a II-a, Ed. Rafet, Râmnicu Sărat, 2007.
„Din poiana lui Iocan, în Agora Căldărăștilor”, Ed. Omega, Buzău, 2007.
Arheopterix”, Ed. Omega, Buzău, 2008.
Considerații asupra literaturii buzoiene contemporane (volumele I, II) Ed. Omega 2009 Buzău.
Caietul de dictando, versuri, Ed. Omega 2010 Buzău.
Primele aventuri ale lui Tomiță, versuri pentru copii, Editura Lumea Copiilor, 2011.
File din Jurnalul lui Tomiță, versuri pentru copii, Editura Palatul Copiilor, 2012.
Considerații asupra literaturii buzoiene contemporane, ed a II-a , revăzută si adăugita, Tipo Moldova Iași, 2013.
Arborele manuscris, antologie de autor in colectia ,,Opera Omnia”, Editura Tipo Moldova Iasi, 2013.
Expedițiile lui Tomiță la Raiul de la Gura Milii, versuri ptr. Copii, editura Omega, 2014.
Conspirația îngerilor, versuri, ed. Paralela 45, 2014.
Minunatul tărâm din Țara lui Cezi, versuri pentru copii, editura Teocora, 2014.
Minunata și fascinanta prințesă Aurora, versuri pentru copii, editura Teocora, 2014.
Eu sunt Cezi!, versuri pentru copii, editura Teocora, 2014.
Lotca lui Iov, versuri, editura Teocora, 2014, marele premiu la concursul national de literatură V. Voiculescu, 2015.
Toma și Cezar, doi ștrengari acum mari, versuri pentru copii, Ed. Teocora, Buzău, 2016.
Și Cezar e grădinar, versuri pentru copii, Ed. Omega,  Buzău, 2016.
Prințul captiv, epistolele de la Elsinore, versuri, Ed. Tracus Arte, București, 2016.
Aventurile lui Toma și ale iepurașului de Paști, proză pentru copii, Ed. Omega, Buzău, 2017.
Căsuța din minunatul tărâm al lui Cezi, proză pentru copii, Ed. Omega, Buzău, 2017.
Imposibila întoarcere în Poiana lui Iocan, eseu evocare, Marin Preda 95, Ed. Muzeul Literaturii Române, București, 2017.
A îngrijit edițiile: „Trage lașule”, carte despre eroul Bogdan Stan căzut în Revoluție la Televiziunea română, Ed. Victor Frunză, 1990, București.

„Istoria parașutismului militar din România”, cuvânt înainte, note introductive, aparat critic, Ed. Porto-Franco, Galați, 1997.
„Scrisorile” de M. Eminescu, ediție îngrijită, cuvânt înainte, note, Ed. Rafet, Râmnicu Sărat, 2000.
,,Scrisorile” de M. Eminescu, editia a II-a, ingrijita, cuvant inainte, note, Ed. Rafet, Ramnicu Sarat, 2015
Referințe critice

Laurențiu Ulici – „Tratat de grațiere provizorie” este o carte exemplară. Pentru că poți vedea cum autorul se reformează. De la lirismul cu tendințe manieriste din cărțile lui de până la 1989 – spre finalul ei, despre promoția  70 din care face parte, s-a spus global că e manieristă – la „Tratat ….”  este dacă vreți, exagerând un pic, distanța de la mecanica lui Newton la fizica lui Einstein. Cei care vor citi cartea aceasta și cele ce vor urma vor putea să descopere o diferență care s-ar putea părea inexplicabilă între cele două etape ale creației lui poetice, dar care devine extraordinar de limpede dacă o integrăm parcursului biografic al scriitorului.” (Carnet literar, 1999) , noiembrie, p. a III-a 

Gheorghe Iova – „Notăm în cazul scriitorului Dumitru Ion Dincă o voință de poezie (încadrată 1967-2005). Aceste longevive dau semn. „E altceva”, mi-a zis D.I.Dincă. Așa e. Text plasat în războiul suporturilor.  Intenționez, de asemeni, de mult timp să intromit acte critice al căror întreg corp textual ar fi: „am citit”. Am citit. „Dă foșnet, codrul, de hârtie” (2005, pe coperta a IV-a a cărții “Arborele manuscris”)

Prezent în:

Literatura română contemporană de Laurențiu Ulici, Ed. Eminescu, București, 1995, pag 328;

Dicționarul biografic al literaturii române de Aurel Sasu (oferă informații la zi despre 2301 scriitori de la începutul literaturii române până în 2004, fiind considerată cea mai completă lucrare de lexicografie literară din cultura română), Ed. Paralela 45, Pitești, 2006, pag. 495;

Literatura română de azi pe mâine de Marian Popa, Ed. Semne, București, 2009, pag 528;

1500 de scriitori români clasici și contemporani de Boris Crăciun și Daniela Crăciun, Ed. Porțile Orientului, Iași, 2010;

Dicționarul General al Literaturii Române, Ed. Academia Română, 2017, ediția a II a, volumul III, coordonator acad. Eugen Simion.