Nomad
Mladin CRISTIAN
E noapte ,vânt şi ploi,
Spre neguri pustii ne indreaptă...
Dar pasul ne face mai goi,
Din vis coborând înc-o treaptă.
Alerg prin stepa cea rece
Pe glie de oase călcând....
Mirosul de iasomie
Vibrează în simţuri ,pulsând.
Mă opresc şi adast,tăceri ascultând
În lanul de grâu pârguit,
Cumplit paradox mistuit
De foamea din suflet pulsând.
Pustiu loc,de oameni şi viaţă.....
Rostesc ancestral legământ:
Trăieşte ascultă şi-nvaţă
Căderea din vis pe Pământ .
0 Comentarii