Acest volum descrie epopeea pe care Gheorghe Rășcănescu a
trăit-o la Cotul Donului dar și experiențele sale pe frontul de la Odesa, unde
în fruntea Batalionului unu din Regimentul 15 Dorobanți a reușit intrarea
printre primii în fortăreața de la malul Mării Negre, precum și luptele purtate
în pasul Ghimeș pentru eliberarea Transilvaniei.
Cartea beneficiază de o amplă prefața semnată de Dan
Dumitru Călinescu , nepotul eroului nostru și persoana care l-a îndemnat să-și
noteze experiențele pentru posteritate.
Pentru introducerea în epocă și familiarizarea cu
evenimentele interesant și util este și studiul introductiv semnat de Adrian
Pandea, cel care îngrijește această ediție.
Toate aceste adaosuri nu fac decât să pregătească
cititorul cu infernul care va urma. Eroul Gheorghe Rășcănescu scrie cu inima,
cu gândul mereu la țara lui și la familie. Fiecare pas al său de comandă nu
este altceva decât o încununare a acestor gânduri. Sunt adunate experiențele
dure ale războilui dar și momentele luminoase.
Armata română este o instituție demnă de toată lauda dar care în timpul
războilui s-a confruntat cu multe probleme logistice. Astfel eroul nostru
povestește cum din echipamentul de iarnă primisese doar cușma! Asta în timp ce
vremea era de -30 C iar vântul Siberiei bătea necruțător. Ca de fiecare dată în
aceste momente vedem solidaritatea umană, spiritul de sacrificiu și tăria de
caracter.
Gheorghe Rășcănescu nu arată cu degetul ci spune exact
ceea ce s-a întâmplat. Încearcă să fie cât mai exact pentru a lăsa mărturii
corecte urmașilor. Armata pentru el a fost viața însăși. Pensionat forțat de
noua orânduire socialistă este identificat drept țintă a propagandei împotriva
comunismului și printr-un simulacru de proces condamnat de 10 ani de
închisoare, degradat și averea i se confiscă
în 1959 pentru a fi eliberat în 1960 și recunoscut drept pensionar militar.
Nu i se oferă decât o pensie mică, fără recunoașterea meritelor sale de pe
frontul de vest. Din acest motiv volumul
are spre finalul său o serie de memorii pe care Rășcănescu le-a scris
diverselor organe în speranța recunoașterii meritelor militare și acordării
unei pensii corespunzătoare.
Indiferent de modul cum privim noi astăzi acele
evenimente nu putem să nu admirăm spiritul de sacrificiu și determinarea
acestui om. Un erou al României căruia statul ar trebui să-i ridice măcar o
statuie. O carte dură unde realitatea plânge în cuvinte și unde istoria stă la
masă cu autorul.
Gheorghe Rășcănescu, Erou la Cotul Donumui –
însemnări din război 1941-1944, București, editura Militară 2017, 328 pagini.
0 Comentarii