Marin IFRIM
Poem pentru motanul meu …
Știe cuvinte, are în priviri piramide
Face legea în casă, doarme unde
Vrea parlamentul său. Eu îi zic:”porcule”.
A ocupat ferestrele, rupe geamul, ar
Mânca zborul, nu păsările. Prin casă
E vânător de molii. Parcă ar fi pisoiul
Lui Nefertiti. E lung cât un prag
Obișnuit. Se întinde precum o barieră.
Se pune pe unde ne doare câte ceva.
Are energii cosmice. Uneori se transformă
În câine, sare la beregata ușii noastre
Dacă simte că ceva e în neregulă.
E motanul nostru, al meu și al Irinei.
Se culcă între noi, cu capul pe perne
Sau ne stă la picioare precum un supus
Egiptean. Am/avem un motan mai
Important decât toate politicile de
Protecție a animalelor. Una e să fii
Motan, alta e să urangutezi. Nu am dovezi
Motanul meu e prim-ministru peste
Toți șoarecii din zonă. N-o să-l clonez
Că e prea bun, le dă la șoareci lene
Multă, nici nu-i mănâncă, nici nu-i ascultă.
Am și avem un motan solid și foarte
Motivat. Când eu nu scriu, el se propune
Pe tastele mele diurne, citește ca orice
Ființă, vede-n cuvinte o ființă și o
Verdeață infinită. Irineu de catifea
Dus în oțel de cafea…
0 Comentarii