Paul STREPOL
Acum un secol, se încheia Primul Război Mondial… Nimeni nu vrea să fie sclav. Nici eu. Nici tu. Dar, într-o măsură mai mică sau mai mare, toți suntem sclavi. Mă străduiesc să fiu conștient de aceasta. Cel care nu știe sau nu acceptă realitatea, nu-i decât un sclav ne-conștient. Eu prefer să fiu sclav conștient. Secolul 20 a fost al gulagurilor, al celulelor ermetic închise. Al izolării individului de individ. Al dării la cap a omului de către om, în numele unor ideologii mai prețioase ca omul. Secolul 21, este al celulelor larg deschise. Al iluziei că suntem liberi, având la un click distanță lumea întreagă. Nu știu care dintre ele a fost / este mai minunată. În secolul 20 nu te căuta nimeni, nu te chema nimeni, nicăieri; doar ca să te bage într-o celulă ori să te trimită într-un război. În secolul 21 întreaga virtualitate on-line te caută și te îmbie: Hai la noi! Hai la noi!
La noi – ca la nimenea!… În secolul 20, cică omul se aliena în izolare, fără contacte reale cu societatea. În secolul 21, omul mai degrabă se alienează tot relaționând; îi sar capacele de atâta relaționare! Fără aproape nici un fel de contacte reale cu societatea.
Potrivit sfinților care au tranzitat lumea până în prezent, viața înseamnă exact clipa de față. Însă majoritatea indivizilor nu mai au răbdare s-o trăiască. Spun răstit că n-au timp. De fapt, parcă vor să treacă în mare viteză. Repede, repede, repede, tot mai repede! Spre moarte!… Mă străduiesc să fiu calm. Să mă conving că lumea nu se va sfârși într-unul din momentele mele de neatenție. Nimeni nu va suferi, nici nu va muri,dacă nu voi da un replay ori un like… Potrivit acelorași sfinți, scopul existenței umane este tocmai realizarea sinelui.
Așa că mă ocup și de mine-însumi. Am răbdare pentru sinele meu. Am răbdare să trăiesc. Am răbdare să fac odată pe săptămână baie în cadă, nu un duș rapid. Am răbdare să citesc în fiecare zi câteva pagini de carte. M-am dumirit că este cel mai simplu și eficient mod de a medita; ceea ce înseamnă exact cultivarea sinelui. În primul rând literatură. De ce? Elementar: literatura adevărată este singura care nu minte, din tot ceea ce-a oferit și oferă individual pe piață, împreună cu el-însuși,ca marfă.
Adevărul este interesant o singură dată: când îl aflăm. Apoi devine tot mai plictisitor, tot mai desuet. Doar sfinții și acoliții lor îl suportă până la capăt. Cu minciuna, în schimb – altă viață! Mereu proaspătă, variată, interesantă, ba chiar sexi. Nu este de mirare dacă majoritatea o preferă…
Nu cred că se produce, în acest secol, nici o tragedie umană, nici o alienare, nici o incomunicabilitate. Doar niște efecte ale progresului accelerat, plus nerăbdarea de a trăi clipa, de a ne realiza sinele. Cine se va adapta, va merge mai departe; ca de obicei.Caut să fiu sincer, ca tot omul din popor. Nu-mi pasă de alienarea speciei umane. Este treaba ei. Mă doare de alienarea mea. Tehnologia este bună. Internetul este bun. Telefonul mobil este și mai bun. Nici unui nostalgic al vremurilor de odinioară nu i-ar conveni să trăiască în epoca preferată fără această tehnologie. Zilnic tranzitează spațiul virtual tot felul de sfaturi înțelepte, de soluții simple. Leacuri pentru vindecarea oricărei boli, rețete pentru o alimentație sănătoasă; care să ne ajute să trăim cât mai mult. Doar motivația de a trăi – mult și bine – nu ne-o poate oferi deocamdată nimeni. Aceasta cred că este, de fapt, singura mea problemă. Și a ta. Pentru că presupune acea plictisitoare de realizare a sinelui.
N-o să te mint. Dacă nu citești în medie cel puțin o pagină de literatură adevărată pe zi, vei deveni sclav; în cazul că nu ești deja. Nu trebuie să te sperii. Nu este ceea ce crezi. Majoritatea oamenilor sunt sclavi. Așa a fost dintotdeauna. O minoritate aristocratică – cea cu ascendent cultural-spiritual – și o majoritate de sclavi. Dar în ziua de astăzi situația lor s-a ameliorat mult. Aproape nici unul nu mai zace în lanțuri. Destui au conturi solide la bănci, chiar dacă stau la coada vacii, oii sau caprei. Unii sunt realmente inteligenți,precum primul nostru miliardar, care a avut un final trist. Mulți îi consideră, în virtutea acestei evidențe, bogați – chiar le urmează exemplul. Depinde ce înțelege, fiecare, prin bogăție și sărăcie. Eu încerc să nu uit observațiile pertinente ale sfinților. Fiecare individ mănâncă la o singură masă și doarme într-un singur pat. Orice bunuri din lumea aceasta sunt simple mijloace. Unicul scop adevărat fiind noi-înșine. Sinele nostru. A cărui realizare scuză orice mijloace. În acest sens interpretez faimoasa frază a lui Machiavelli. Până la a fi bogat în tot felul bunuri materiale, mai important este să fii un om exemplar. Chiar dacă azi mai ești sclav, ai oricând șansa de a evolua. Niciodată nu este prea târziu. Tot așteptând ultima clipă este adevărat că n-o să faci mare lucru. Banii și bunurile ți le vor împărți cei rămași. Însă, per total, nu este nici o tragedie. Te vei reîncarna din nou; ca să rezolvi data viitoare ce ți-a rămas neterminat acum. Viața este infinită. Citez și eu din ce-au spus și verificat tipi mult mai evoluați.
Când vei fi cu adevărat liber, zic tipii aceia, în mod natural, te vei înălța la ceruri; unde ei sigur te așteaptă. Nimeni nu i-a prins cu minciuna. Sunt programator și prozator. Mă străduiesc să fiu în cunoștință de cauză. Nu este ușor.
publicat in litera 13 nr 16/2018, p.12
0 Comentarii