Tudorița TARNIȚĂ
M-am exilat într-un cuvânt
M-am exilat într-un cuvânt
Descompus
Într-o lacrimă de iubire
Și într-un fir de iarbă
Răsucit la margine de drum.
Port în mine viscole
Și toate zăpezile de Februarie
Devastate de arșițe.
Din când în când,
Îmi lipesc palmele
De un copac solitar,
Un salcâm rătăcit
În câmpie.
Tai pustiuri de iarbă
Și îmi pun semnătura
Pe toate ninsorile
Din Bărăgan.
0 Comentarii