ÎNTRE GENEZĂ ȘI POTOP de Virgil ANDRONESCU

Virgil ANDRONESCU 

ÎNTRE GENEZĂ ȘI POTOP

Eva nu a mușcat din măr,
Așa cum se vorbește prin târg,
Și-a lepădat doar pielea de șarpe
- în poșeta de firmă.

Nici șarpele nu a existat în forma sa biblică.
Peste vremuri...
Lui Newton I-a căzut un măr pe cap
- Devenind primul bărbat
Care s-a trezit la realitate.
Din ziua Z nu se mai roagă,
Doar cugetă.

Eva s-a îmbrăcat cu frunza-de-viță-nobilă
Și a fugit cu un altfel de...Adam
- Tăinuitor de adevăruri filosofice,
Pervertite în pseudo-adevăruri teologice.

Așa au trăit...
Pe malurile unui fluviu învolburat de ideologii,
Adăpându-se cu doctrine...
De-atunci a început el să poarte papion, frac și pantofi de catifea.

Îmbrățișați,
Ascultând Cerul, și-au unit viețile
- el, donator onorific de-o coastă,
- ea, primitoare de lux...,
Începând să-și depene iluzii
Despre viitorii urmași...
Numiții Cain și Abel,
Într-un răsunător Proces de conștiință.

Istoria umanității
Ne dovedește
Că au trăit...
(Ne)fericiți până în zilele de după Potop.

P.S: Într-un târziu,
Adam s-a sinucis
- Încă din fașa naivității!
Eva trăiește bine-merci!

13 iunie 2019, Brăila.