Tudorița TARNIȚĂ
ATÂTA TĂCERE
E-atâta tăcere
Ascunsă-n cuvinte;
Coboară o noapte de ger
Peste noi,
Se-ndoaie salcâmii
De griji neștiute
Și umbre se scaldă-n noroi.
Târziul îmi bate în geam
Cu neliniști,
Un șarpe în sânge zvâcnește
Mă leagă de iarna ce urcă
Și viscolul iar se pornește.
Aștept într-o noapte
Strivită de timp
Să cadă zăpada
Pe vise,
Să urce albastrul
Din păsări ce cern
Pe câmpuri,
Cu aripi deschise.
0 Comentarii