Vasile MANDRIC
SIMFONIA TĂCUTĂ
Dorm sunete-obosite
în cămașa de noapte
pe Beethoven am început
ca să-l iert
de-atâta risipă
Universu-a amuțit pentru o clipă
nu se mai aude
nicio lăută
Dincolo de Noi
cei din Lumea Tăcută
au plecat la concert.
Liniștea doarme cu somnifere
muzica terestră
n-a mai fost amintită
prin sfere
decât cu Aprobarea
din Lumea Turtită
logica versului stă răsturnată
gândul poetului vrea
să se-ascundă
în Lumea Rotundă
și-njură Lumea Pătrată.
Cântă în visu-i de liniște Grieg,
Enescu a semănat rapsodii
pe o salbă de stele
prin spații
numai eu și Ceaikovski
tremurăm de frig
pentru o lebădă albă
plină de grații
furată de Iele.
0 Comentarii