Victoria Milescu
Ce iluzie
Că ai putea să mă inviţi la o chermeză
pe debarcader
că m-ai putea chema într-o zi
aşa, măcar să-mi pui coarne
în fotografia de grup
să zici că am inima în dreapta
şi să arunci cuţitul în stânga, adânc
să vezi dacă scot limba ca în copilărie
când eram gata să plâng
din orice fleac
să vezi cum plec tiptil
de la masa bucatelor, închizând uşa de fontă
luând trenul ce arde de dor
vărs lacrimi pe tabla încinsă a vagoanelor
aburul lor îmbrăţişează
aburul locomotivei
urnindu-se cu dinţii strânşi...
0 Comentarii