Povești din vechime - Radu Rosetti, Povești moldovenești - recenzie de Adrian SIMEANU

Cartea zilelor noastre

Adrian SIMEANU 

Povești din vechime

De pe plai moldovenesc. Din veacuri trecute. Depănate cu șarm cât cuprinde de Radu Rosetti. Boier și cărturar dovedit. Politician în epocă. Minte lucidă, ascuțită, chibzuită. Narator mai agreabil astăzi decât amu` o sută de ani, când la vedere scoase acele vrednice ”Povești moldovenești”. Ce s-arată azi drept nimerite cronici a` unor fapte, întâmplări din cea răsăriteană parte a țării. Cândva petrecute neîndoios. De dânsu` reluate vădit cu folos ca noi, azi, să aflăm fructuos câte ceva din a patriei istorie. Zbuciumată mereu pentru că neamului ăsta așa i-a fost dat. Să n-aibă liniște-n secoli. Să treacă prin fel de fel de năcazuri și suferințe duium. Dând totodat` la iveală și oameni meniți a le lăsa ”urmașilor lor moștenire” binevenit...

Rosetti e dintre ei neclintit. Cetitu-l-am cu nesaț justificat. Căci valențele lui literare se-mbină corespunzător cu detalii istorice de netăgăduit. Radu știut-a folosi pana util.` Și talentat evident. Rostuind arătos firul epic. Și convingător. Încât cartea asta a sa n-are cum să nu placă oricui chiar centenară fiind. Un rol covârșitor având categoric limbaju` plin de umor, coloare, savoare. Bazat pe lexicu` vremii, nespus de plăcut auzului și-n ziua de azi. Fiece narațiune reprezentând un tablou la fix conturat despre domni, boiari, oșteni și țărani. De nații diverse, mai mereu adverse. Arnăuți și haiduci. Tinerețe, bătrânețe. Iubiri și trădări. Moravuri, năravuri. Greșale și-a` lor ispășire (curvia, hoția, beția, de pildă, înfloritoare la greu). Altfel spus, istorie, sociologie, psihologie, etică, literatură strânse laolaltă în texte de luat aminte. Cert cu bune-nvățăminte. Păcat numa` că-s atâtea greșeli neîndreptate în carte, stricându-i fasonu`, nemeritat. Altfel demnă, musai, de întâiu` raft prin biblioteci...         

                                        

Radu Rosetti, Povești moldovenești, Ed. Hoffman, 2018