Nicolae MĂTCAȘ
Când pui pariu să-ți mai astâmperi anii
O viață-alergi să prinzi pe-o clipă clipa.
Nu-i stavilă să te oprească, una,
Că ea-i o hoață unică, nebuna:
Când mai s-o-nșfaci, ți-a fluturat aripa!
Zurlie-i viața, fruct necopt, verduna.
Copil naiv, risipitor, risipa.
Nu simți cum se subție-n pripă pripa
Și sună-a gol, dezacordată, struna.
Când pui pariu să-ți mai astâmperi anii,
Constați: s-au scurs din pungă gologanii...
Cu moartea doar să nu te-ncerce jocul:
Te mistuie necruțător, ca focul,
Să fii tu singur, slab, inofensiv
Sau exaltat, cu droaia,-n ”Colectiv”.
0 Comentarii