Alexandru HALUPA
Ceasul dospit
Şi mă frământ de-o singurătate aparte
Ïn care este posibil şi să mori.
Mă frământ de lunga mea viaţă
Sălbăticită de erori.
Mă frământ de auzirea numelui meu
Strigat la o judecată colosală.
Mă frământ de apa limpede a verbului
Şi care nu mă spală.
Mă frământ de soldatul naiv, îngheţând
Ce-şi încălzeşte familia cu o scrisoare.
În ceasul dospit al jurământului
fără de scăpare.
Mă frământ de prietenie şi muzici ciudate
de poezia cu crângul jefuit.
Mă frământ de uitarea foarte firească
A tot ce am iubit!
0 Comentarii