Bogdan Boeru
Toamnă cu stări vrăjmașe
Fumul se-ascunde în ceață,
O frunză se-mbie în vânt
Și simt cum mă trage o ață
Umbra-mi s-o-ngrop în pământ,
Dar nu voi ca Moartea să vină,
Ci vesel prohodul să-mi cânt;
Miros de tămâie-n lumină
Miroase-a cenușă în vânt.
De taină, o șoaptă de strugur
Cu umbra surpată-n pământ
Mă-ndeamnă privirea să-mi turbur
Și gândul pieirii las frânt:
„Invit-o pe Hâtră la cină
Și-un vin tu închină c-un sfânt!”
Miros de tămâie-n lumină
Miroase-a cenușă-n pământ.
Veșted m-ascund în surpare
Și-aș vrea să mă las dus de vânt,
Dar toamnele-s vieții altare
Și mâine-o să uit că azi sînt;
Din tâmplă să-mi dea rădăcină
Și-adânc să se-nfigă-n pământ:
Miros de tămâie-n lumină
Miroase-a cenușă în vânt.
0 Comentarii