Stere BUCOVALĂ ♰
Cântec de gară
Niciodată n-am scris un poem despre gări,
Despre trenuri sau despre necunoscute peroane
Unde aşteaptă iubitele cu ochii ca două mări
Şi-o pleoapă ce bate mereu între frisoane.
Nu ştiu dacă acum vorbesc despre iubire
Sau despre macazul care ar putea să despartă
Linia unu de linia trei, totdeauna fără oprire,
Sau despre cerul retras la depou pe o linie moartă
Nici despărţirea n-am cunoscut-o prea bine
Biletele către ea au fost vândute de mult
Atenţie, călători, urmează staţia Două Suspine
Vă rugăm nu vă-nghesuiţi mai sunt şi alţii la rând!
Despre gări, până-acum, n-am scris aproape nimic,
Deşi aş fi fost un bun impiegat de mişcare;
La capătul peronului cineva flutură sângele ca pe-un batic
Semn că aş fi aşteptat de doi ochi şi o mare.
0 Comentarii