Marian GĂUREANU
Plânset
Ne plâng icoanele, Doamne,
În leagăne pruncii ne plâng,
Și doina ne plânge-n cavale,
Și lumea întreagă se scurge la vale,
Și toate-n prăpăstii ne-mping.
În blândul cânt al mamei Dochii,
Plecăm genunchiul către zei,
Ne ridicăm spre ceruri ochii,
Cerând iubire de la ei.
Spre cer ne-am juruit credința,
Mereu durerea ne-am cântat,
Strigăm spre-nalturi suferința,
Și-n lut, genunchiul încuibat
În rădăcini l-am ancorat.
Noi n-am schimbat pe Ziditorul,
Smeriți, spre soare ne-am rugat,
Cântarea Lui ne stinge dorul
Și sufletul ne-a alinat.
Ne plâng icoanele, Doamne,
În leagăne pruncii ne plâng,
Și doina ne plânge-n cavale,
Și lumea întreagă se scurge la vale,
Și toate-n prăpăstii ne-mping.
0 Comentarii