Emanuel POPE
Combustie
Stați, stați, nu vă îngrămădiți!
-lumea dând buzna în ușa oficiului meu-
atâtea vietăți și vieți, pe rând
le strig, vă rog! Vă rog!
știu! avem probleme și toate-s urgente
dar azi simt că nu vă mai pot primi pe toți
lăsați afară măcar o parte din durere
iar tu, Universule,
dă-le asteroizilor tăi să se joace cu ceva prin grădină
unde să încăpem?! deja cu planetele tale
atingem nivelul de avarie
și nu-mi mai arde pragul ușii
că m-a costat o grămadă de bani munciți.
Domolește-te!vezi bine cât sunt de aglomerat, de ocupat
cât să ne mai înghesuim
când aici e spațiu doar pentru o inimă
de javră
și nici metri pătrați nu prea avem,
în plus mai sunt și ăștia de la Jethro Tull cântând,
bașca românii mei cu politica lor vegetală
Suna telefonul, of! asta mai lipsea
Alo! da, iartă-mă Dăncuș
nu, nu pot vorbi acum
tocmai ce a ajuns Trump prin dreptul ferestrei mele
cu zidul lui chinezesc
și-o grămadă de mexicani îmi cad în brațe.
Unul câte unul.
Mi-a văzut cineva creionul?
Stați, stați domnișoară, am înțeles că nu ați fost iubită
dar aici nu e sală de travaliu și nu puteți să nașteți
chiar pe biroul meu
peste aceste poeme
Sylvia! Sylvia, dragă! închide odată aragazul ăla
că simt că mă sufoc,
pleznesc de nervi
și mi-e frică să nu sărim la naiba
cu toții în aer.
0 Comentarii