Între două lumi - Maya ALBU

 DEBUT 

Maya ALBU 

Între două lumi 

S-au desprins părți din cer și am căzut ca oameni,

Luna ne-a făcut loc prin restul de suflete 

Ca sa ne putem prăbușii

Te țineam de mână, dar cine știe ce ne-a desprins

Presiunea aerului în plămâni...

Formarea pielii pe oasele blegi, poate.. 

Cine știe ce a a reușit să despartă două suflete chiar înainte de a se naște..?

Te-am strâns mai aproape, atât de tare că bucăți din mine au rămas la tine, 

Și inima ta a rămas prinsă la mine în palme când le-am încleștat în dorința nebună de a rămâne măcar cu cateva fărâme din tine în lumea asta

Am căzut ca doi oameni din stele, așteptând ca la un moment dat să ne reîntâlnim.

Nimeni nu înțelegea setea de artă pe care o aveam, nevoia de cer care-mi curgea prin vene 

și-mi făcea oasele să sară de pe  sol la fiecare oportunitate de a sta mai departe de 

pământul în care trebuia să ajung

Atât de rece simțeam iarba sub picioarele goale când mă uitam la cerul cald!

Te căutan și încă o fac, printre ei, oameni reci cu zâmbete calde... cât aș vrea să mai simt o dată albastrul cerului din care ne-am desprins

Doamne! Spune-mi de ce m-ai pedepsit așa... m-ai aruncat din locul meu vesel de printre aștrii, fix aici în lumea de betoane

Pedepsită de cer, lăsată să ajung, o dată, la fel ca restul cuprinsă de brațele pământului, tind să cred că mai există o singură dovadă a ceva angelic ce e legat de mine, aceea e inima ta care încă-mi dansează în palme

Aștept încă să ajung la locul meu, să simt bătaia necontrolată a norilor pe cerul nostru...pe locul nostru

Sper să te pot revedea o dată, dar până atunci încă privesc pata de cer goală din care ne-am desprins