Valerian DINCĂ
Clepsidre sparte
Curg dimineți bogat pe tălpi de brumă. Echere
de cocori pribegi se-neacă. Și parcă toamna asta
își sugrumă, bătăile de aripi într-o teacă.
Privirea sfâșiată-n ochi, desparte ascunse vreri
nebune să se-ntâmple. Nisipuri cad golind
clepsidre sparte. Un nor îngălbenit se zbate-n
tâmple.
Pamântul, în fisuri nu mai respiră lumina prins
-atât cât încăpuse. Icnește ceasul răsucit în spiră.
Nervura arde-n frunzele răpuse. Ruginile solare
mai transpiră pe umbrele polare încă puse.
0 Comentarii