Nicoleta TUDOR
Fortune plango vulnera
îngăduie-mi iubirea, toamna dă să plece
și mă agăț de valuri cu strașnice obsesii
iar unul dintre ele avid o să mă-nece,
în iarna ce coboară golită de concesii.
scrie-mi in semne, zâmbeste-mi în Braille,
voi intelege totul, deplin, dintr-o suflare
și-mi va părea mereu firescul colț de Rai,
din care curg minuni fără-asemănare...
dar în prelungi acorduri albe, de pian
ce-mi tot ascund tristețile sub farduri,
privindu-mă lasciv, cu ochi de cal troian,
dansează-mă la noapte-n ample falduri.
0 Comentarii