Marian Valeriu GĂUREANU
Balanțe de zei
Fug înnădite șuvoaie de timpuri în trunchiată curgere,
În scăpărări de întuneric și hăuri de lumină, spre înainte.
În sus și-n jos.
Sub tălpi, timpul frunzelor moarte susură plângere,
Zămislind din osteniții pași, strajă nouă strivirii de cuvinte.
Rotocoale de timpuri atârnă de brâie, la mijloc,
Trăgând jumătate de trup, drept tribut, spre pământ,
În jos și-nainte.
Izvodește din inimi, curată și nouă făptură de foc,
Zăgaz pune curgerii, drept tainic și vechi legământ.
Sunt timpuri — balanțe de zei pentru rodiri din cuvânt,
Cumpene tihnite ale zelului de ieri, plinului de azi,
Și trebuinței de mâine,
Căci timpul nu-și ostenește clipele, nu-și opintește buclele,
Nu își măsoară zvâcnirile, numărând cuvintele nicicând înapoi.
Fuioare de timpuri roiesc alburind lângă tâmple,
Strâmbe măsuri statornicind între minte și pâine,
De-aici înainte.
În zorii timpului primit-am cuvântul care zidește,
Azi clocotește-n minciună, gata să izvodească mâine,
Cuvântul care ucide!
0 Comentarii