Alexandru Costin Tudor
Eclipsă
Încerc să privesc soarele printr-o piatră...
Ochiul meu eram eu,
eu şi pământul...
Piatra părea faţa nevăzută a lunii,
condensată într-un punct de materie...
Mâinile, ah!... mâinile mele
prea lungi sau, poate, prea scurte
erau urme de paşi în valsul gravitaţiei...
Tu, mă priveai cu îngăduinţă şi curiozitate
ascunsă în firida unui nor.
M-ai întrebat: ce fac?
Ţi-am răspuns simplu:
Încerc să privesc soarele printr-o piatră...
0 Comentarii