Vizionarism imponderabil
Rar i-a fost dat ariciului să citească un asemenea delir de cuvinte la un prefațator. Este vorba de Eugen Pahonțu care scrie: Daniela Toma scrie poezia unui vizionarism imponderabil, acel vizionarism al celor născuți cu grație. Așa cum gura modelează sunetele și eliberează rostirea, în același mod grația modulează percepțiile și naște acel vizionarism imponderabil.
...timpul își întinde spatele,
știe că e locuit de un alt timp mai mic,
acela, de altul și tot așa...
nu a încetat niciodată să existe...
Să le luăm cu începutul. Vizionarismul este o atitudine de vizionar sau un caracter vizionar. Dar ce este un vizionar? Este o persoană care se lasă antrenată de idealuri, prevestește evenimente viitoare. Imponderabil înseamnă care nu are greutate. Atunci scriitoarea noastră, conform celor din prefață, este o scriitoare a unor atitudini fără greutate! Deci scrie doar să se afle în treabă. Ariciul s-a lămurit cu privire la textualismul obosit pe care îl practică scriitoarea dar să spui tu din cuvântul înainte că așa este, iată adevărul care eliberează! Citind mai departe fraza respectivă vedem că prefațatorul este bântuit de o formă de critică antagonică. Ori e ori nu e! Ariciul s-a zăpăcit complet cu literatura asta care nu e literatură ...
Daniela Toma, Nunta nălucilor de hârtie, București, editura Art Creativ, 2019
0 Comentarii