Între 25 și 27 august, începând cu orele 19, în stațiunea Mamaia, s-a derulat cea de-a 60-a ediție a Festivalului Național de Muzică Ușoară. În prima seară a avut loc apariția pe marea scenă a unor artiști cunoscuți la nivel mondial și, în același timp, a unor momente in memoriam absolut splendide. A fost proiectat un scurt film în care erau prezentați regretați cântăreți de muzică ușoară, cum ar fi: Dan Spătaru, Aurelian Andreescu, Alexandru Imre ș.a.
Printre artiștii comemorați s-a numărat și minunata Mihaela Runceanu, al cărei ultim recital susținut pe scena Festivalului Național de Muzică Ușoară Mamaia a avut loc în anul 1988. Verișorii regretatei soliste, Xenti (pian), respectiv Andreea Runceanu (voce și vioară), au interpretat, alături de Orchestra Festivalului, condusă de talentatul dirijor Daniel Jinga, melodia „Fericirea are chipul tău”. Andreea i-a informat pe spectatori că vor putea citi, în curând, o carte dedicată Mihaelei Runceanu, scrisă chiar de tatăl interpretei.
Xenti și Andreea Runceanu au depănat amintiri despre verișoara lor. Astfel, Xenti și-a amintit cum Mihaela, un „cântec ucis”, după cum o numea scriitorul, editorul și animatorul cultural Nicolae Peneș, și o inegalabilă voce a României, i-a spus că el avea să devină compozitorul acesteia. Din nefericire, nu a avut niciodată acest prilej. Andreea Runceanu a spus că, întorcându-se spre ea (în aceeași zi când renumita artistă buzoiană își alesese viitorul compozitor), frumoasa interpretă a melodiei „Pentru voi, muguri noi” a încurajat-o să cânte în continuare la vioară, însăși Mihaela Runceanu fiind o talentată violonistă.
În continuare, a avut loc marea surpriză, așteptată de toată lumea. Verii Mihaelei Runceanu au scos din înregistrări vocea superbă a artistei și, emoționați, au acompaniat-o live, Xenti Runceanu la pian, iar Andreea Runceanu la vioară, alături de Orchestra Festivalului Național de Muzică Ușoară Mamaia.
Mihaela Valentina Runceanu s-a născut pe data de 4 mai 1955 la Buzău. În 1957, părinții s-au mutat cu serviciul în satul Orbeni, județul Bacău. Artista a descoperit pasiunea pentru vioară și, când încă nu era elevă în clasa I, a făcut parte dintr-o brigadă artistică, grație tatălui ei. Anul 1963 a adus schimbarea domiciliului familiei Mihaelei Runceanu, în casa bunicii mamei sale din satul Simileasca, județul Buzău (actualul cartier Simileasca din municipiul Buzău). A frecventat cursurile Școlii elementare de pe lângă Liceul de Muzică și Arte Plastice din municipiul Buzău.
A urmat Liceul de Muzică și Arte Plastice din municipiul Buzău, pe care l-a absolvit ca șefă de promoție. În timpul studiilor liceale a fost membră a orchestrei simfonice din Buzău, inițial ca vioara a doua, iar după aceea ca vioara întâi. Acompaniată de Orchestra Simfonică a orașului, a câștigat, în 1972, premiul I la concursul „Tinerețea Buzoiană” cu melodia „Anilor” a lui Petre Magdin. Un an mai târziu, a cântat alături de Laurențiu Cazan și Orchestra Simfonică din Buzău în Praga (acum, capitala Republicii Cehe) și în Karlovy Vary (de asemenea, în actuala Republică Cehă). În perioada următoare, Mihaela Runceanu a fost distinsă cu numeroase premii de canto, demonstrându-și talentul deosebit. Melodiile ei „Speranțe vis, speranțe flori” și „Nu mai știu ce să cred” au fost incluse (în 1976) în albumul omagial „Odată cu cântecul”, lansat la împlinirea a două decenii de carieră a compozitorului George Grigoriu.
A absolvit (în 1978) Conservatorul de muzică „Ciprian Porumbescu”, Facultatea de pedagogie, muzicologie, compoziție. În același an, a devenit profesoară de vioară la Școala generală de muzică din Brăila și a cântat cu formațiile „Solaris” și „Mefisto” din oraș. În 1979, Mihaela Runceanu a devenit profesoară de vioară la Liceul de Muzică și Arte Plastice din Buzău și a făcut parte din formația „Nona”. În 1980, a devenit profesoară de canto la Școala Populară de Artă din București, alături de Ionel Tudor, Mihaela Runceanu ocupându-se de vocalize, exerciții de respirație și pregătirea vocală, iar Ionel Tudor de repertoriu. În 1983 a lansat primul single, conținând melodiile: „Luna” (Vasile Veselovschi) și „Ce frumos am visat” (Dan Beizadea). Piesa „E-adevărat, iubirea mea”, un cover după melodia „Paradise” a lui L. Russel Brown, a fost primul mare șlagăr al artistei și a consacrat-o pe Mihaela Runceanu.
În anii care au urmat, solista a devenit cunoscută atât în țară, cât și peste hotare, în țări precum: Cuba, Republica Democrată Germană, Bulgaria, Cehoslovacia, precum și în URSS, unde a interpretat piese ale unor compozitori renumiți. A cântat la numeroase festivaluri, iar elevii săi au obținut premii la renumite concursuri de canto. În decembrie 1987, a lansat albumul de debut, intitulat chiar „Mihaela Runceanu”. În 1988 și 1989 a continuat activitatea artistică, având succes pe plan național și internațional.
Pe data de 31.10.1989, i-a apărut discul „Pentru voi, muguri noi”. A doua zi, a fost omorâtă cu brutalitate, ca urmare a unui jaf, în garsoniera sa din București. A fost îngropată în cimitirul Dumbrava din Buzău, în apropierea cunoscutului grup statuar „Rugăciunea” al lui Constantin Brâncuși. Regretata artistă a fost comemorată prin: Festivalul de interpretare și creație „Mihaela Runceanu”; fan-clubul Mihaela Runceanu, înființat de ziaristul Mihai Bogatu; volumul „Mihaela Runceanu – un cântec ucis” al lui Nicolae Peneș (Editura Monteoru, 1991), reeditat în 1993, sub numele „Viața și moartea Mihaelei Runceanu” (Editura Divers Press, București); volumul „Pagini din procesul asasinului Mihaelei Runceanu”, scris de Nicolae Peneș, în 1991; albumul „Vom fi mereu” (Electrecord, 1999), un L.P. conținând 18 dintre cele mai frumoase melodii ale Mihaelei Runceanu etc. În noiembrie 2004, artista a fost declarată, post-mortem, cetățean de onoare al orașului Buzău. Pe data de 10 decembrie 2007, a fost lansată o ediție de colecție a „Jurnalului Național”, însoțită de un CD cu 20 de șlagăre ale Mihaelei Runceanu. Între 31 octombrie și 1 noiembrie 2009, a avut loc manifestarea comemorativă „EU NU TE-AM UITAT!”, la sediul Casei de Cultură a Studenților din București.
Mihaela Runceanu a fost, este și va fi mereu o voce inegalabilă a muzicii ușoare românești. Am privit cu încântare și emoție momentul in memoriam de la Festivalul Național de Muzică Ușoară Mamaia și m-am bucurat foarte mult să văd că lumea nu a uitat această minunată artistă. De acolo, din ceruri, Mihaela Runceanu ne privește pe noi, cei din generația tânără, și ne spune: „Pentru voi, muguri noi / Eu țin balanța ocrotitor. / Și când am flori pe ram, / Conjug speranța la viitor”.
Victoria-Maria Pripon
0 Comentarii