Mihai VINTILĂ
Libertarea este în fiecare linie de cod
Într-o dimineață obișnuită, John se trezi în același mod în care făcuse-o în fiecare zi. Cu toate acestea, ceva părea ciudat. Lumina soarelui care pătrundea prin ferestre părea să aibă o nuanță stranie, iar sunetul cafelei preparate părea să fie înfundat.Își frecă ochii și se uită în jurul său, încercând să-și dea seama ce se întâmpla.
Pe măsură ce se îndrepta spre ușă, realiză că nu simțea solul sub picioare. Totul părea să aibă o textură și o consistență ciudată. Deschise ușa și rămase uluit să vadă că strada era goală, iar clădirile păreau să fie doar niște decorațiuni strălucitoare. Privi în sus și observă că soarele era mai degrabă o sferă luminoasă decât un soare.
Cu fiecare pas, încerca să-și priceapă de ce totul părea să fie atât de... ireal. În cele din urmă, ajunse într-un parc, dar iarba de sub picioare îi amintea mai degrabă de o textură de tapet decât de natura vie. Deodată, înțelese. Lumea din jurul său nu era reală. Era doar o simulare, o iluzie digitală.
John simți cum inima îi bate puternic și începu să respire adânc. Ceva îl împingea să exploreze această nouă conștientizare. Cu un simț al aventurii nebănut până atunci, hotărî să descopere mai multe despre lumea în care se afla.
În căutarea răspunsurilor, se adânci în studierea limbajului acestui univers virtual. Înțelese că el era, de asemenea, doar o entitate digitală, o proiecție a unui sine viu care, în acest moment, era undeva departe în lumea reală.
Cu toate acestea, conștientizarea că el însuși era o creație digitală îl copleși pe John. Începu să se simtă izolat și captiv într-o lume de coduri și algoritmi. Cu fiecare zi care trecea, nevoia de a scăpa de această realitate falsă devenea copleșitoare.
Începu să experimenteze tot felul de abordări pentru a găsi o cale de a evada. Încercă să manipuleze codul care guverna această simulare, dar părea să fie mult prea complex pentru puterile lui. Își petrecu nopțile în căutarea vulnerabilităților, dar aceasta era o lume bine construită, aparent fără fisuri.
Într-o dimineață, când soarele virtual răsărea pe cerul digital, luă o decizie radicală. Simțindu-se prins ca într-un labirint, își aminti că nu poate suferi într-o lume care nu era reală. Cu această convingere, se aruncă în fața unui tren virtual, sperând că acest gest îl va elibera.
Dar lumea nu se stinse. În schimb, se trezi într-un spital virtual, iar medicii și asistentele virtuale îl priveau cu o indiferență rece. Conștient că nu putea scăpa din această lume, începu să își schimbe abordarea.
În loc să lupte împotriva acestei simulări, John începu să exploreze frumusețea ei. În loc să se simtă captiv, își găsi libertatea în a înțelege că, deși era virtual, totul era real pentru el. Descoperi că în această lume digitală putea experimenta emoții, relații și aventuri unice.
Astfel, începu să trăiască cu o nouă perspectivă. Descoperi că libertatea nu era atât despre locul în care te afli, cât despre modul în care alegi să trăiești în acel loc. În cele din urmă, învăță să-și accepte lumea sa virtuală și să găsească bucurie în fiecare linie de cod care îl înconjura. În fond, libertarea chiar era în fiecare linie de cod.
0 Comentarii