Scuturi de (ne)pătruns pentru suflete, forță intrinsecă și vulnerabilitate asumată de Argentina Tudor. Recenzie

 

Se spune că orice călătorie începe cu primul pas. Ori astăzi, Argentina Tudor, este la al patrulea pas literar, ce lasă urme pe nisipul timpului. Volumul care astăzi pătrunde în lume este un volum-jurnal, în opinia mea. De ce? Pentru că  poezia  Argentinei se situează la granița dintre oniric și pragmatic.   

 

Scuturi de (ne)pătruns, titlul volumului, denotă vulnerabilitate asumată și forță intrinsecă. Poeziile au fost scrise la intervale de timp diferite, astfel că și ele sunt diferite, funcție de starea de moment, de emoția sau de mesajul ce se dorește a fi transmis. 

  

Autoarea oscilează între tristețe și speranță, își exprimă nemulțumirile sau bucuriile, dar nu abandonează lupta și găsește factori catalizatori pentru a găsi soluții problemelor ce se interpun în calea ei.

  

Parafrazându-l pe Lucian Blaga, putem spune că  ,,viața e tot ce vrei, câteodată fiară, câteodată floare, câteodată clopot ce se ceartă cu cerul”. Odată cu trecerea timpului, acumulările realizate în plan personal sau profesional tind să se reverse și să se materializeze sub diferite forme. 

  

Asemeni apei care își croiește drum prin stânca dură, un artist are posibilitatea de a-și croi un parcurs propriu. O poate face fie exprimând trăirile sale reale (asumate sau sugerate) fie apelând la imaginație și fantezie.

 

Recentul volum este un pas înainte pe drumul început de autoare în 2019. Argentina Tudor este economist, viitor psiholog, coordonator și autor de poezie, proză și literatură pentru copii. Dacă în 2019 debuta cu ,,Un gând senin și pur, de suflet, pentru tine”(poezii), tot în același an intra și în lumea poveștilor, scriind o carte-poveste pentru copii, cu desene de colorat. 

Ulterior, după ce lucrurile s-au mai așezat, în 2022, lansează ,,Cugetări contemporane”, un volum de aforisme și cugetări, (re)descoperite pentru sine și cititorii săi. În viață, ca și în artă, diferitele dileme și frământări personale curăță sufletul pentru a face loc unor trăiri noi. 

Vorbim desigur de cele asumate și exprimate. Privind retrospectiv, ,,Scuturi de (ne)pătruns” este un act de curaj pe care autoarea îl face din dorința de a-și exorciza latura negativă prin intermediul artei. Apanajul studiilor de psihologie ale Argentinei este revelat în cuvinte și în distanțele dintre rânduri

 și cuvinte.

 

Întrucât pauzele și spațiile goale au rolul lor. Pentru că altfel, mesajul capătă forță și sens. Temele abordate în ,,Scuturi de (ne)pătruns” sunt diverse și actuale, atât pentru autoarea cărții, cât și pentru cititori, care devin astfel părtași emoției transmise.

  

Poeziile autoarei pot fi de tip confesiune (,,Ființă fără rol”), motivaționale (,,Nu judeca”, ,,Și înveți”), rugăciune (,,Speranța”, ,,Rugă”), pot evoca iubirea (,,Bogăție”), pot fi revelații la adăpostul visului (,,Vise de argint”) sau pot deschide porți spre întrebări existențiale (,,Pribeag prin lume”).

   

Sursele de inspirație sunt multiple și recurente în același timp: liniștea, tăcerea, luna, noaptea, iubirea, timpul, nemurirea, natura, oamenii. Toate converg însă spre definirea universului liric al poeziilor creatoarei.

 

Privind retrospectiv, consider că volumul de față este un prim pas spre descoperirea și definitivarea unui univers liric propriu, un univers personalizat, unde autoarea se substituie unei portavoci îndreptate spre cei ce văd, ascultă și simt.

 

Drumul nu e întotdeauna în sus, dar e cu siguranță spre înainte. Poezia este cu și despre suflet iar distanța de la suflet la suflet se diminuează progresiv până la contopirea emoțiilor, ale autoarei și cititorilor deopotrivă, prin lectură și empatie.

Cristian Mladin