Adrian George ITOFĂ
Hrăneam timpul cu ugere de plumb
În necunoscut doar aripile limbilor de ceasornic
survolau deasupra pântecului cules în zori,
hrăneam timpul cu ugere de plumb
să nu se miște de aici, dintre furnici,
ele mureau între secunde, ciuruite,
de grija mea,
într-un târziu ore veneau cumva dezorientate,
se șerpuiau cerând tribut,
le-am dat oasele, au începând să meargă,
și eu tot ticăiam încolăcit pe mere,
luați mere, hai la mere!
0 Comentarii