Cu toate că menționam acest lucru și în articolul precedent, precizez din nou că Festivalul „ROCK 100% Românesc” a avut loc între 30 iulie și 1 august 2024, la White Horse Rock’n Roll, Costinești. Cea de-a doua seară a avut ca protagoniști membrii formațiilor: Anton, ALTAR, LUPII lui Calancea, Dirty Shirt și Vița de Vie.
Din cauza unor ambiții dezlănțuite sub forma unor concerte de manele, în clubul situat vis-a-vis de White Horse, unii artiști au fost nevoiți să acopere bruiajul nedorit printr-o interpretare a pieselor apreciate de ascultători cu totul diferită față de varianta din studio. Cum ar spune Vița de Vie, „Bagă sunetul mai tare”...
Anton, formația condusă de Ovidiu Anton, a urcat pe scenă în jurul orelor 19, iar setlistul său a cuprins atât melodii de pe debutul trupei („Templul tăcerii”, 2022), cât și unele regăsite pe LP-ul „Brațe de fier”, care va fi lansat în viitorul apropiat: „Templul tăcerii”, „Linia întâi”, „Victoria”, „Mai mult decât ieri” (o baladă ale cărei versuri frumoase au încântat auditoriul), „Du-mă, calule” (primul single de pe noul album), „Brațe de fier”, „Oglinda timpului” (interpretată alături de Cristian Hrubaru) și „Suntem brazi”.
Din punctul meu de vedere, Anton are mari șanse de a deveni (mai) cunoscut pe plan național, întrucât posedă o voce remarcabilă, versurile scrise de acesta sunt „catchy” (cu alte cuvinte, ușor de ținut minte și de cântat în orice împrejurare), iar în piesele sale, aparținând genul power metal melodic, predomină solourile de chitară, care demonstrează talentul muzicienilor din trupă.
Fondată în 1991, la Cluj-Napoca, de către talentatul basist Teo Peter (fiul regretatului Teofil Nelu Peter de la Compact), ALTAR a căpătat un renume pe scena rock internațională grație abordării nonconformiste asupra genului groove/nü metal, pe care îl împletește cu versuri transmițând un puternic mesaj patriotic. Întoarcerea fondatorului trupei pe scenă, după ce, anul trecut, a suferit din cauza unor probleme de sănătate, a adus un zâmbet pe buzele tuturor celor din public.
În jurul orei 20, Pákay „Andy Ghost” Csaba (solistul vocal), purtând haine asemănătoare cu ținuta unui Cavaler Jedi din „Star Wars”, Teo Peter, Toni Dijmărescu (chitarist), Damian Donca (chitarist) și Eugen „Jenci” Tăbăcaru (toboșar) au început să interpreteze piese regăsite inclusiv pe albumele „Atitudine” – 2006 – și „Rapsodia românească” – 2022: „Născut învingător”, „Nu pot să zbor” (varianta remasterizată a melodiei „Noroi” din 2006), „Povestea noastră”, „Cerul plânge”, „S.O.S.”, „Atitudine”, „Să vină un înger” (dedicată victimelor din clubul Colectiv), „Vreau să fiu președinte” (cover după „Anarchy in the U.K.” a formației punk Sex Pistols și cântat alături de Cristian Hrubaru), „Toți ca unul” (intonată alături de Ovidiu Anton și completată cu versurile „Cu noi n-o să vezi maneliști pe scenă”), „Rapsodia românească” (majoritatea versurilor acesteia sunt titluri ale melodiilor de pe LP-ul „Atitudine”), „Străinul” (cel mai recent single ALTAR, lansat în colaborare cu Ovidiu Anton și Costin Adam, solistul trupei Phoenix; melodia reprezintă un cover după „Râpa”, scrisă de Vasile Leva și popularizată de Vali Moldovan) și „Antitristul”, la bis (cunoscută, în special, pentru versurile: „Nu sunt religios, dar sunt credincios/Cred în Dumnezeu, sunt anti-ateu”). Formația s-a retras pe scurta melodie „Forța să fie cu noi”.
În timp ce ALTAR și Ovidiu Anton interpretau piesa „Toți ca unul”, doi tineri deosebiți, despre care Andy Ghost a spus că reprezintă viitorul rockului românesc, au urcat pe scenă și au demonstrat iubirea ce o poartă față de neam și țară purtând, cu mândrie, stindardul României.
Prezenți cu multă jovialitate și cu piese foarte bune, componenții formației ALTAR nu își dezamăgesc vreodată fanii (deși, poate, speram să aud live inclusiv piesele „La noi” și „Ești bun”), meritând din ce în ce mai mult titlul de cea mai bună trupă rock românească.
După concertul susținut de ALTAR, am avut bucuria (și onoarea) de a-i cunoaște personal pe Costin Adam și Ovidiu Anton și de a realiza fotografii memorabile alături de doi dintre cei mai buni soliști prezenți în muzica rock din România.
Trupa LUPII lui Calancea și Guz a fost fondată în Chișinău, Republica Moldova, și realizează, după cum spun componenții acesteia, o fuziune naturală unde poți auzi groove-urile de Drum ’n’ Bass. Când i-a prezentat, Cristian Hrubaru a precizat că „Alex Calancea a adunat o trupă de oșteni și a dus rockul la rang de artă”.
Formația îmbină poveștile românești (cum ar fi „Balada lui Toma Alimoș”, culeasă de Vasile Alecsandri) și dansurile populare cu muzică rock, folclorică și electronică. În aproximativ o oră – cam atât a durat setlistul „lupilor” –, publicul a ascultat melodii precum: „Voievodul” (care va fi inclusă pe un viitor album), „Piatră, piatră”, „Inimă sălbatică”, „Ciuleandra”, „Călușarii”, „Lume, lume”, „Haiduceasca”, „Purtata” și „Fiu de dac și de zeiță” (trebuie să vă mărturisesc, după câteva audiții, această ultimă piesă a devenit preferata mea dintre toate creațiile trupei).
Vocea suavă a solistului trupei, Cristian Ursache, și cea aspră a lui Guz au realizat un contrast minunat, iar, la un moment dat, parcă se afla o întreagă orchestră în spatele celor câțiva membri ai trupei, a căror prezență scenică este cu adevărat unică.
Înainte de a interpreta „Fiu de dac și de zeiță”, Alex Calancea a adus pe scenă „doi mici haiduci”, cu alte cuvinte, doi copilași purtând veșminte tradiționale.
În timpul concertului formației, am reușit să notez câteva dintre versurile care m-au impresionat cel mai mult: „Scrie și în ochii lui, voievodul e icoana”, „Capul sus și nu îngenunchea”, „[închin] armelor, surorilor, că doar și ele sunt lemne, lemne seci” și „Doina Prutului, incomparabilă, de neuitat”. Trupa și-a încheiat programul cu vorbele: „Am încălecat pe-o șa și noi, LUPII lui Calancea și Guz, v-am spus povestea așa”.
Deși mai ascultasem piesele formației până să o văd live, am rămas profund impresionată de poveștile cântate de „lupi” și de stilul muzical abordat abordat, pe care îl pot descrie doar ca folklore metal/rock/trap opera.
În concordanță cu piesele tradiționale românești interpretate de trupa lui Alex Calancea, Dirty Shirt și-a început setlistul cu melodia populară „Ciocârlia” (transformată, desigur, într-o capodoperă folkcore metal, gen muzical care este, după cum precizam și cu altă ocazie, însă puțin mai minimalist, o combinație între folk rock/metal, heavy metal, hardcore, symphonic rock și metalcore).
Lineupul trupei este: Robert „Robi Metalistu’” Rusz (voce), Dan Radu „Rini” Crăciun (voce), Dan Petean (chitară), Mihai Tivadar (voce, clape, chitară), Cristi Bălănean (chitară), Cosmin Nechita (vioară), Pal Novelli (chitară bas) și Sergio Ponti (tobe).
Pe scena din Costinești au răsunat piese excelente ale formației maramureșene: „Put it on”, „Fake”, „Nem loptam”, „Nice Song” (o melodie pe care am ajuns să o prețuiesc foarte mult pentru felul în care sunt evidențiate vocile frumoase ale lui Robi și Rini, completând soundul folcloric-metalcore), „Când s-o-mpărțit norocu’” (parts 1 & 2), „Geamparalele”, „Pretty Faces”, „Hot for Summer” (melodie pentru care soliștii formației i-au invitat pe ascultători, în glumă, să își imagineze că afară ar fi fost foarte cald; era!), „Dirtylicious”, „Maramu’” (completată cu un mic tribut adus titanilor groove metal Sepultura – acum plecați în turneul de adio, după 40 de ani în care ne-au făcut viețile mult mai frumoase –, prin intonarea refrenului piesei „Roots Bloody Roots”, de pe albumul „Roots”, 1996), „Săracă inima me’”, „Bad Apples” (interpretând această melodie, Rini a coborât în rândurile publicului într-o mică ambarcațiune din plastic și a fost purtat de stafful trupei) și, la bis, „Pălinca”, urmată de un scurt epilog – „Latcho drom”.
Am observat din nou – prima oară am tras această concluzie la Seawolves Bike Fest 2024 – că fanii Dirty Shirt, categorie din care am început să fac și eu parte încă de când am fost prezentă la Seawolves, par a fi membrii aceleiași numeroase familii, unde toți se tratează cu respect, se prețuiesc și se recunosc unii pe ceilalți, chiar dacă nu se cunosc atât de bine, iar felul în care membrii trupei își tratează ascultătorii mă face să cred că, într-adevăr, nucleul micului nostru clan este îmbibat în folkcore metal (și spun acest lucru în cel mai bun sens al expresiei).
Vița de Vie a fost capul de afiș al celei de-a doua seri a Festivalului „ROCK 100% Românesc”. Fondată în 1996, trupa s-a afirmat încă de la început pe scena rockului românesc, inițial ca o formație hardcore punk și rap metal, iar, apoi, schimbându-și traiectoria și mergând mai degrabă spre un rock/metal alternativ, cu influențe sporadice din genurile jazz, reggae, blues și rap.
Formația – componență actuală: Adrian Despot (voce, chitară), Cezar Popescu (chitară), Adrian Ciuplea (chitară bas), Sorin „Pupe” Tănase (tobe) și Mihai Ardelean (clape) – a interpretat, la White Horse, piesele: „Azi”, „Ca un clovn”, „Vinolamine” (cover după melodia cu același nume a grupului N&D), „Fraier ca tine”, „Basul și cu toba mare”, „Haihui”, „Neviu”, „Luna și noi” (din soundtrackul filmului „Ziua când am dat de aripi”), „Metafora de toamnă (Până în zori)” – poate cea mai profundă melodie Vița de Vie –, „Iamma”, „Varză”, „Sunetul mai tare” și, la bis, „Pe plajă-n Vamă la 5”, respectiv „Praf de stele” (o melodie cu versuri care îndeamnă la introspecție). Voiam de ceva timp să ascult Vița de Vie live și vă pot spune că nu am rămas dezamăgită, căci trupa a avut, per ansamblu, un sound foarte bun, iar vocea lui Adi Despot m-a surprins prin multitudinea de tonuri abordate.
A existat și o a treia seară a festivalului, însă, din motive personale (vacanța mea la mare a luat sfârșit), nu am putut fi prezentă și, așadar, nu vă pot dezvălui ce s-a întâmplat la White Horse pe data de 1 august.
În concluzie, organizarea evenimentului a fost impecabilă, compania foarte plăcută și, recunosc, abia aștept să văd lineupul din anul 2025, pentru a vă vorbi, încă o dată, despre un eveniment de suflet, Festivalul „ROCK 100% Românesc”.
De altfel, atât Cristian Hrubaru, cât și liderii trupelor prezente au afirmat, cu tărie, că, în Costinești, se află ultimul bastion al evenimentelor rock de pe malul mării. O bucurie pe care v-am împărtășit-o și vouă, cu drag.
Victoria-Maria Pripon
0 Comentarii