Ticker

6/recent/ticker-posts

Prima seară a Festivalului „ROCK 100% Românesc” 2024

 


A treia ediție a Festivalului „ROCK 100% Românesc” s-a desfășurat între 30 iulie și 1 august 2024, în complexul White Horse Rock’n Roll, din Costinești, județul Constanța. Proiectul, realizat cu sprijinul Consiliului Județean Constanța, a fost organizat de Asociația Art Music for People, în parteneriat cu Rock FM și Red Roots Motorcycle Family. Evenimentul a fost prezentat de Cristian Hrubaru.
În seara de 30 iulie, începând (aproximativ) cu orele 19, au urcat, pe scena festivalului, componenții Țărmm Band.

Trupa a devenit cunoscută pentru obținerea unui premiu important la concursul din cadrul proiectului „Ritmul muzicii”, fapt care a dus la privilegiul de a cânta în deschiderea grupului iconic de hard rock/heavy metal Cargo.


La Costinești, tânăra formație constănțeană a interpretat două creații proprii, care au scos în evidență vocea foarte bună a solistei trupei, care mi-a adus aminte de Aura Dănciulescu (membră Scarlet Aura) și de Anneke van Giersbergen (fostă membră a fenomenului The Gathering), dar și partea instrumentală, în special solourile măiestrite de chitară și tobe. În afara melodiilor sus-menționate, trupa a cântat și câteva „coveruri”: „Ploile nu vin” (a formației Alternosfera), „Șaraiman” (inițial, a Romicăi Puceanu, preluată după aceea de Damian & Brothers, Dan Bittman și Doc) și „Cine iubește și lasă” (inițial, a Mariei Tănase, preluată apoi de numeroase formații rock/metal, atât din România, cât și din străinătate).  


Cu toate că au fost destul de emoționați, membrii Țărmm Band au captivat publicul cu piesele alese, însă mă gândesc că ar fi o idee bună să interpreteze live mai multe creații proprii, întrucât sunt deosebit alcătuite și se potrivesc mai bine cu stilul de a cânta al tuturor membrilor formației (cu precădere, al vocalistei).

Seara a continuat cu melodiile frumoase folk metal ale celor de la E-an-na. După cum menționam și cu alte ocazii, formația a fost fondată la Sibiu, în anul 2014, de către Andrei „Solomonar” Oltean și Ovidiu „Cio” Ban, cei doi făcând pe atunci parte din trupa de black metal Prohod.


Publicul a audiat creații E-an-na precum: varianta instrumentală a melodiei „Șivoi” (care a evidențiat talentul adevărat al componenților), versiunea de pe single a piesei „Toropeală” (făcând parte din seria de „manele rock” a formației), „Tinca popii” (publicul a încins o horă ascultând acest cântec minunat), „Ies”, „Cenușiu”, „Floare de fier”, „Mioritic Metal”, „Codru”, „Malere” (din nefericire, fără intervenția unică a lui Bogdan „de la Vâlcea” Mușuroia) și, la bis, „ParaXinus” (toboșarul grupului, Paul Bucătaru, i-a luat locul lui Guerlain de la SPP în ceea ce privește partea vocală).

Mă bucur mult să vă pot spune că, la concertul din cadrul Festivalului „ROCK 100% Românesc”, au fost prezenți toți membrii E-an-na, spre deosebire de anul trecut, la BZM Fest, când, după cum cred că își aduc aminte cititorii mei, trupa a venit în formulă incompletă, însă având un  farmec aparte, grație intervențiilor lui Bogdan Mușuroia.


Trooper a fost următoarea formație care a cântat în prima seară a Festivalului „ROCK 100% Românesc”. Am mai scris despre trupa aceasta (atât în prezentarea KIMARO 2023, cât și în recenzia pe care am scris-o la albumul „X”), însă vreau să menționez câteva date despre fondarea sa: a fost formată la Târgoviște, în anul 1995, de către frații Alin „Coiotu’” și Aurelian „Balaurul” Dincă, purtând numele de Megarock. După câteva schimbări ale denumirii (urmate de modificări în lineup), a ajuns să fie după cum o știm astăzi.

Dacă ar trebui să încadrez piesele Trooper într-un anumit gen muzical, aș spune că abordează stilurile hard rock/heavy metal, cu influențe din numeroase alte genuri, precum folk rock, rock simfonic și power metal.

Din setlistul trupei au făcut parte piesele: „Liberi” (primul single de pe albumul „Mihai Viteazul – Poemele românilor”, care va fi lansat spre finalul acestui an), „Rădăcini de dor”, „Liceul cimitir” (versurile melodiei au fost scrise de marele poet George Bacovia), „Trec anii” (melodie denumită inițial „Zi după zi”), „Două roți” (interpretată alături de Cristian Hrubaru), „Tari ca munții” (din punctul meu de vedere, cântecul este un imn al tuturor fanilor rockului de calitate), „Dragoste falsă” (una dintre cele mai frumoase melodii de pe albumul „X”), „Maturizare” (cover după Tudor Gheorghe) și „Destin” (trupa a participat la selecția Eurovision România 2019 cu melodia aceasta, însă, din nefericire, nu a avut parte de recunoașterea meritată).

Am rămas profund impresionată de un scurt discurs al lui Alin Dincă, ținut între piese, în care le mulțumea părinților ce își aduc copiii mici la concertele Trooper, pentru că le dăruiesc o alternativă la „muzica de plastic pe care le-o oferă radioul”.

Deși nu am participat la multe evenimente în cadrul cărora să fie prezenți și cei din formația Trooper (acesta a fost al treilea), pot spune, fără vreun dubiu, că trupa s-a autodepășit de această dată (chiar dacă s-ar putea să fi menționat acest aspect după fiecare concert al grupului).  

Înainte să îi prezinte pe cei de la Phoenix, Cristian Hrubaru a filmat auditoriul în timp ce îi transmitea un mesaj de încurajare lui Nicolae Covaci (care, atunci, era internat la Spitalul Județean din Timișoara), fără a ști că, peste doar câteva zile, solistul legendarei formații urma să plece dintre noi, lăsându-ne tuturor sufletele mai sărace.


Phoenix a fost fondată în anul 1962, la Timișoara, de Nicolae „Nicu” Covaci (chitară, voce, blockflöte) și Florin „Moni” Bordeianu (voce), sub numele „Sfinții”. Trupa, considerată întemeietoarea stilului etno rock (o combinație între hard rock și muzică folclorică), are acum în componența sa următorii talentați artiști: Costin Adam (voce), Cristian „Cristi” Gram (chitară, voce), Vladimir „Vlady” Săteanu (chitară bas, voce), Lavinia Săteanu (vioară) și Flavius Hosu (tobe).

Membrii Phoenix au realizat, după cum preciza Costin Adam, o „incursiune în cariera” formației, interpretând atât piese vechi, cât și unele regăsite pe albume lansate ceva mai recent, precum: „Ciocârlia”, „Nunta”, „Vremuri” (care a scos în evidență frumoasa voce a solistului), „Ochi negri, ochi de țigan” (cunoscută și ca „Fată verde”), „Mugur de fluier”, „Mica țiganiadă”, „Jocul”, „Baba Novak”, „Apocalipsa”, „Negru Vodă – baladă”, un scurt interludiu (solo de bas și tobe) și „Pasărea Phoenix” (moștenirea lăsată de Nicu Covaci întregii comunități rock din România).

Am observat, cu multă satisfacție, că muzica realizată de trupă a acționat ca o punte între generații, unind copiii foarte mici, tinerii, adulții și persoanele mai în vârstă sub versul-manifest care a completat piesa „Pasărea Phoenix”: „Fie să renască Țara Românească, astăzi ca și mâine, pururi și acum”.

Între concertele susținute de formații, a existat un scurt moment când s-a vorbit despre campania „Music for Autism”, care are scopul de a ajuta copiii suferinzi de autism sau alte dizabilități din Constanța. Această misiune nobilă a debutat în 2012 și a fost sprijinită, prin concerte caritabile, de VAMA, Loredana Groza & Nadir, Vița de Vie, Cargo, Timpuri Noi, Berti Barbera & Nicu Patoi, Florin Chilian, Ada Milea, Desant, White Walls, Mihai Mărgineanu, Proconsul, Celelalte Cuvinte, Cargo, The R.O.C.K. (Tribute AC/DC), CTC, Nicu Alifantis, Mircea Baniciu, Emeric Imre, The Model, Zdob și Zdub, Ionuț Micu & Adrian Naidin, Taxi, Phoenix, Provincialii etc.


Capul de afiș al primei seri a fost Cargo – „cavalerii rockului românesc”, după cum i-a numit Cristian Hrubaru pe componenții acesteia (pe bună dreptate, întrucât trupei i-a fost decernat, în anul 2016, Ordinul „Meritul cultural”, cu ocazia împlinirii a 30 de ani de existență). În jurul orelor 00, Adrian „Baciu” Igrișan, însoțit de restul membrilor trupei, a urcat pe scenă și a intonat piesa „Ziua vrăjitoarelor”. De fapt, formația a cântat cam jumătate din albumul cu același nume, setlistul continuând cu următoarele melodii: „Nu pot trăi fără tine”, „Anarhia” (am observat că, live, nu este invitat niciun membru R.A.C.L.A., ci interpretează tot Adrian Igrișan și partea rap), „Mama”, „Călare pe motoare (hora pe motoare)”, „Cruce-n destin” (piesa a fost inclusă într-un LP – compilația umanitară „MusINK for Humanity”), „Nu mă lăsa să-mi fie dor”, „Ielele”, „Ana” (cea mai veche piesă Cargo), „Batacanda”, un scurt interludiu (solo de chitară), „Aproape de voi” (poate cea mai profundă piesă Cargo), „Doi pași în urma ta”, „Nu mai am țigări”, „Erată” și, la bis, „Dacă ploaia s-ar opri”, unde partea vocală a fost intepretată aproape în totalitate de public.

Soundul unic al formației, întregit de solourile minunate de chitară și vocea aspră a lui Adrian Igrișan (poate diferită de cea a lui Ovidiu Ioncu „Kempes”, dar la fel de potrivită pentru piesele interpretate inițial de acesta), este emblematic rockului nostru, iar fondatorul grupului, regretatul Adrian Armand „Adi” Bărar, rămâne așezat la loc de cinste în inimile noastre, ale fanilor Cargo. Sunt sigură că, dacă ar mai fi trăit și acum printre noi, ar fi vrut să ne spună: „Îi mulțumesc Celui de Sus/Că mi v-a dat prieteni buni/Și nu-s singur pe acest drum” (versuri din piesa „Aproape de voi”).

Voi reveni cu detalii privitoare la a doua zi a Festivalului „ROCK 100% Românesc” 2024.

Victoria-Maria Pripon


Trimiteți un comentariu

0 Comentarii