În vara acestui an (2024), la Terasa Venus din stațiunea omonimă, municipiul Mangalia, județul Constanța, au avut loc mai multe concerte susținute de Valentin Ștefan (solistul vocal, chitaristul și textierul frumoasei formații prahovene de folk rock Doar Atât), proprietarul LiveAlive Crew, fost colaborator la Revista „Timpul Românesc”, fost tehnician de sunet la Kanal D România, fost tehnician al formației Phoenix, printre altele. Pe 20 și 21 august, am avut și eu ocazia de a audia o parte din setlistul artistului, care a constat atât în piese originale, interpretate, inițial, cu Doar Atât, cât și în coveruri, precum: „Raiul” (melodie originală), „Cântecul haiducului” (melodie originală compusă sub atenta îndrumare a regretatului Nicu Covaci), „C.U.C.A.N. – Cântecul unui copil al nimănui” (melodie originală), „M-am îndrăgostit numai de ea” (a lui Ducu Bertzi), „Personal Jesus” (Depeche Mode), „Hotel California” (Eagles), „Odată am ucis o vrabie” (Poesis), „Strunga”, „Mugur de fluier” și „Mica Țiganiadă” (Phoenix), „Amor cubist” (Andrei Păunescu), „Pseudofabula” (Roșu și Negru), „Coboară Bratu” (pe care am auzit-o, inițial, în interpretarea trupei Hazard), „Perfect” (Timpuri Noi), „Lonely Rider” (Flesh Roxon), „Lumea marionetelor” (Conexiuni), „Fântâni” (Tatiana Stepa), „Pat de flori” (Contrapunct) și „Axioma copiilor” (Valeriu Sterian). Cred că deja mă cunoașteți, așadar, presupun că mă credeți când vă spun că nu am putut rata ocazia de a discuta puțin cu talentatul Valentin Ștefan și de a-i lua, cu această ocazie, un scurt interviu, despre muzică folk, concerte, moștenirea lăsată de trupa Phoenix, pasiuni în afara scenei și altele.
Victoria-Maria Pripon: De cât timp cântați?
Valentin Ștefan: Am început să cânt prin 1996.
V.-M. P.: Am observat că majoritatea pieselor pe care le interpretați au ca temă istoria. De ce ați ales această temă?
V. Ș.: Pentru că este muzica cu care am crescut, în primul rând, iubesc țara asta, iubesc neamul românesc și, la rându-mi, am primit niște povețe de viață de la oamenii care fac muzică și care au lăsat o moștenire impresionantă. Consider că este o datorie morală să dăm mai departe ceea ce am primit și noi, fiecare în parte, cum se poate.
V.-M. P.: Am auzit că ați interpretat și piese ale unor artiști renumiți pe scena națională și internațională, precum Ducu Bertzi, Alexandru Andrieș, Depeche Mode, Eagles ș.a. Cum vă simțiți mai comod: cântând melodii proprii sau melodii din repertoriul consacrat?
V. Ș.: Cel mai mult îmi place să îmi cânt cântecele, dar sunt melodii care stârnesc în mine anumite trăiri – ale lui Valeriu Sterian, Adrian Berinde, Phoenix –, sunt cântecele care îmi dau o cale în viață.
V.-M. P.: Cum vă simțiți cântând aici, la Venus?
V. Ș.: Până acum e totul în regulă, în sensul că nu este o stațiune atât de obișnuită cu genul acesta muzical. Întâmplător am ajuns aici. Sunt, în concediu, cu draga mea, și am venit într-o seară aici cu un amic, am făcut cunoștință cu patronul locației și mi-a propus să vin să cânt. Am spus „Da, de ce nu, am chitara la mine” și iată-l pe Ștefan în postura de a interpreta pentru o mână de oameni, voioși, inimoși.
V.-M. P.: Nu ați avut un public larg, dar un public inimos. Cum vi s-a părut atmosfera din această seară, chiar la un nivel mai restrâns?
V. Ș.: Puntea se leagă între cel care interpretează, care transmite muzica, și oamenii care trec pe-aici, pe faleză, se opresc și aleg să rămână în locul acesta pentru muzică, așa că atmosfera e de nedescris.
V.-M. P.: Trupa Doar Atât, din care faceți parte, interpretează piese aparținând genului folk și până la rock alternativ. Care stil considerați că vă caracterizează?
V. Ș.: Folk rock.
V.-M. P.: Ați cântat în deschiderea Phoenix. Am simțit la anumite melodii inflexiunile regretatului Nicu Covaci. Credeți că dispariția lui a lăsat un gol care nu poate fi umplut în muzica rock românească?
V. Ș.: Nicu întotdeauna mi-a dat niște povețe foarte faine pentru viață și am copilărit cu muzica Phoenix. Un gol a rămas în suflet, însă dorința lui Nicu a fost să meargă mai departe muzica și mesajul, pentru români, în primul rând de a ne trezi, de a nu mai fi oi, de a nu mai fi turmă, de a face ceva, nu doar de a da din gură, astfel încât, pe de o parte, sufletul plânge, dar rămâne bucuria de a duce mai departe mesajul, datoria morală pe care o avem. Sunt niște emoții pe care le am și acum, același lucruri le simt și despre Valeriu Sterian. Pe Nicu am avut onoarea să îl cunosc și să împărtășim câteva gânduri, dar, de exemplu, pe Valeriu Sterian nu am apucat să îl cunosc mai îndeaproape, să îi strâng mâna și să aud vocea lui de om, nu doar de artist.
V.-M. P.: Credeți că moștenirea lui Nicu Covaci va fi dusă mai departe și de muzica pe care o interpretați?
V. Ș.: Neapărat trebuie dusă mai departe, în primul rând pentru poporul nostru, care trebuie să ajungă la un nivel de conștientizare, să se trezească și să facă ceva, la un moment dat. Nu doar, repet, să vorbească despre a face ceva, ci, concret, să facă ceva. Iar noi, cei care mai avem ocazia, din când în când, să fim pe scenă și să zicem cu voce tare ce ne doare, ce îl doare pe poporul acesta, noi trebuie să facem asta cât mai des, astfel încât dacă un om dintr-o sută prinde mesajul și, la rândul lui, îl duce mai departe, încă avem o șansă.
V.-M. P.: Aveți o voce deosebită, chitara vă iubește. Dacă ați avea de ales între cele două, pe care ați alege-o?
V. Ș.: Foarte greu… Nu m-am gândit la asta niciodată… Dacă ar trebui să aleg musai, aș alege vocea.
V.-M. P.: Ce gen muzical favorit aveți în afara scenei? Ce formație ascultați cu plăcere?
V. Ș.: Ascult foarte multă muzică. Îmi place foarte mult techno, am început să lucrez un pic cu niște amici pe genul acesta, îmi place muzica în toate formele ei – ceea ce considerăm a fi cu adevărat muzică. Despre gunoaie nu are sens să vorbim, fără a jigni pe nimeni.
V.-M. P.: Nu am putut să nu observ costumația Dvs. care este în stil Vama Veche. Unde credeți că a rămas spiritul folk rock pe litoral?
V. Ș.: Acum, nu știu dacă e o costumație Vama Veche… eu zic că e o ținută lejeră de litoral, nu doar de Vama Veche. În Vama Veche cred că au ajuns recent pantalonii-șalvari, dar ei există pe teritoriul nostru de când au venit turcii, nu? Și i-au adus și sunt foarte comozi. Unde va ajunge folk rockul? Nu aș ști să spun unde o să ajungă. E un gen muzical aproape îngropat. Sunt puțini și din ce în ce mai puțini care cântă genul acesta muzical și care cred în el, pe degete, câteva trupe în România sau câțiva artiști, consacrați și mai puțin consacrați, care fac asta. Dar există! O mână de oameni încă face asta și e bine, dacă există un nucleu.
V.-M. P.: Ce mai reprezintă muzica folk astăzi?
V. Ș.: Din ce am sesizat, și generația mai tânără consumă genul folk. Am văzut că vin pe la concerte de la 13-14 ani, am văzut foarte mulți părinți cu copii în cârcă la concerte, sau îi aduc în față. La concerte, copiii stau întotdeauna în fața noastră, sunt sursa noastră de fericire.
V.-M. P.: În afara muzicii, aveți alte pasiuni?
V. Ș.: Bineînțeles. Îmi place motocicleta, îmi place să gătesc, îmi place natura, îmi place să fiu gazdă, îmi plac copiii foarte mult, îmi place să fiu în preajma copiilor sau copiii să fie în preajma mea, îmi place să râd cu ei, să glumesc, îmi place să cunosc oameni noi, îmi place să călătoresc… pasiuni de om.
V.-M. P.: Unde vă putem asculta, solo sau cu trupa, în concert?
V. Ș.: Cu trupa, puteți asculta un concert pe data de 31 august, în cadrul Festivalului Vieții, la Homorâciu, Prahova. Este un festival în natură, într-o livadă de gutui, cu multă iarbă verde, cu copii, cu baloane, cu cai, cu bunătăți culinare. Acolo o să și gătim niște preparate din pește, fructe de mare și alte surprize culinare, o să cântăm la foc, pe lângă ce se întâmplă pe scenă.
V.-M. P.: Știu că Dvs. realizați versurile pentru formația Doar Atât. Ce poet preferat aveți?
V. Ș.: Avem câteva cântece pe textele unor poeți consacrați, dar și mai mult neconsacrați, cum ar fi piesa „C.U.C.A.N.” (Cântecul unui copil al nimănui), un cântec pe versurile lui Gavril Rotică, un poet bucovinean, nu foarte cunoscut. Sau piesa „Păduri adânci”, care, în original, se numește „Doină”, a lui Ștefan Octavian Iosif. Eminescu, Coșbuc, sunt cei care au inspirat artiști mult mai mari decât ceea ce sunt eu acum. Eu sunt un om care iubește muzica și care vrea să se bucure de veselia oamenilor când primesc mesajul. Îmi place și scena foarte mult, îmi plac oamenii, îmi place publicul, dar mai am de lucru foarte mult până la statutul de „artist consacrat”.
V.-M. P.: Am găsit informații despre Dvs. și despre trupa Doar Atât pe internet. Cum v-ați descrie, pe scurt, parcursul muzical?
V. Ș.: Am cântat pe stradă aproape 20 de ani, în România și prin Europa, și am cunoscut foarte mulți muzicieni, am ținut musai să nu mă îndepărtez foarte mult de zona asta, pentru că am cunoscut oameni de la care am avut de învățat în permanență ceva. Îmi place trăirea aceasta, se împletește cu natura, cu istoria noastră și tenta socială, unde mai poți trage de urechi câte un politician sau pe alții care mai greșesc. În muzică, artistul are un rol, acolo, pe scenă – sau să nu spunem „artistul”, să spunem „cel care e în dreptul microfonului” –, are și o misiune, dar are și dreptul de a-și face show-ul așa cum o face, este un actor, este un interpret: prin costumație, prin text, prin muzică trebuie să transmită ceva.
V.-M. P.: Ce mesaj aveți pentru cititorii iubitori de muzică bună?
V. Ș.: Un mesaj? Nu faceți prea multe compromisuri în viață, trăiți-vă viața, iubiți-vă, trăiți în adevăr și încercați să dați mai departe ceea ce este firesc să ajungă și la alții.
V.-M. P.: V-ați simțit incomod să vă ia interviu un copil de liceu?
V. Ș.: Niciodată. Mă simt mult mai comod să fiu intervievat de un tânăr care știe ce întrebări să pună, decât de un adult care doar se bâlbâie și nu știe ce să spună.
Cu toate că nu auzisem foarte multe despre Valentin Ștefan, am rămas surprinsă de vocea sa, care mi-a amintit, după cum spuneam mai sus, de cea a lui Nicolae Covaci de odinioară și mi-a plăcut mult faptul că a interpretat fiecare piesă din inimă, aducând ceva inedit, special, fiecărei melodii (originale sau preluate). Vă recomand să îl ascultați cântând, fie cu trupa Doar Atât, fie solo, pentru că veți descoperi o persoană talentată, cu multă pasiune și umor, un om cum puțini sunt pe scena muzicală românească.
0 Comentarii