Nu, nu mă refer la o serată a anilor ’40 cu un ușor „upgrade”, ci la unul dintre albumele pe care le-am așteptat cu nerăbdare în anul 2024: „Opera”, al maeștrilor symphonic death metal Fleshgod Apocalypse, lansat pe data de 23 august.
Fleshgod Apocalypse a fost fondată în anul 2007, la Perugia (Italia), de către Francesco Paoli – solist vocal, chitarist, fost membru Hour of Penance –, și, încă de la început, s-a remarcat pe scena death metal locală grație soundului inedit, care, atunci, era prea puțin întâlnit în afara Americii și a Europei Nordice: trupa îmbină genul technical death metal cu elemente prezente în symphonic, respectiv power metal. Unele piese au chiar influențe gotice.
Întrebat fiind, la scurt timp după lansarea debutului formației, „Oracles” (2009, Candlelight Records), liderul formației a dezvăluit, într-un interviu pentru webzine-ul Darkside, că numele Fleshgod Apocalypse înseamnă „apocalipsa, finalul zeului de carne ce e însăși omenirea”.
Perioada premergătoare producerii albumului „Opera” a fost foarte dificilă pentru Fleshgod Apocalypse: în 2021, trupa a fost nevoită să își încheie temporar activitatea, întrucât Francesco Paoli a suferit din cauza unui accident care a avut loc în timp ce escalada un munte. Solistul a declarat, cu altă ocazie, că se pusese problema amputării brațului său stâng. Însă, spre bucuria tuturor ascultătorilor trupei lui, această perspectivă nefastă nu a fost pusă în practică. O parte din trăirile lui Francesco sunt relatate în melodia „Pendulum”, regăsită pe LP-ul de față. Mai mult decât atât, Paoli a explicat felul în care a fost produs cel mai recent album Fleshgod Apocalypse: „La scurt timp după ce am fost externat, eu și Francesco Ferrini am început să compunem. Am vrut să surprindem senzația acelor zile dramatice și să ne asigurăm că păstrăm intact sentimentul de disperare și teamă care încă îmi curgea prin vene după accident”.
În luna februarie a anului 2024, basistul și solistul Paolo Rossi, cofondatorul trupei, a părăsit Fleshgod Apocalypse, urmând ca, pe mai departe, Francesco Paoli să devină și basistul trupei, iar vocalista grupului, Veronica Bordacchini, să cânte atât ca soprană, cât și într-un stil specific rockului modern (gen muzical în care putem găsi formații precum Frozen Crown, Amaranthe, noua Xandria, Battle Beast etc.), demonstrând, în fiecare piesă recentă a italienilor, faptul că este una dintre cele mai talentate artiste ale scenei metal.
Anul 2024 a găsit Fleshgod Apocalypse în formula: Francesco Paoli (chitară bas, chitară, voce, versuri), Veronica Bordacchini (voce feminină), Francesco Ferrini (pian, orchestrații), Fabio Bartoletti (chitară) și Yehven „Eugene” Riabchenko (tobe).
După ce am aflat că Paolo Rossi părăsise trupa, m-am întristat și am crezut că niciun album pe care avea să îl lanseze Fleshgod Apocalypse din acel moment nu s-ar fi ridicat la nivelul așteptărilor mele (recunosc, în ceea ce privește muzica, am standarde înalte). Însă, de la prima audiție – urmată, categoric, de multe altele –, am fost captivată de „Opera”. Albumul este atât de reușit încât am ajuns să țin foarte mult la Fleshgod Apocalypse – probabil, mai mult decât ați crede.
Un cor impresionant, un vals perpetuu între vocea lui Francesco Paoli și cea a Veronicăi, orchestrații deosebite, solouri de chitară desăvârșite, caracteristice genului technical death metal, versuri filosofice, încărcate de metafore, și un sentiment de „acasă” care urmărește ascultătorul pe tot parcursul audiției albumului – aceste cuvinte descriu cel mai bine atmosfera prezentată de Fleshgod Apocalypse într-una dintre cele mai complexe opere death metal pe care le-am ascultat vreodată. Voi realiza o prezentare a pieselor care alcătuiesc „Opera” într-un articol viitor.
Victoria-Maria Pripon
){kind=link}
0 Comentarii